săru’mâna pentru masă

poporul ales este uleiul care unge rulmentul pământului sângele apă nu se face fiindcă Moartea are pedigree și nu bea apă nici măcar să se dreagă după crunta beție cu mustul aspiranților la veșnicie unde doar oasele lor ies învingătoare în urma ospățului să dăm deci cezarului... iar restul naibii poporul ales de către cine și pentru ca să ce?... să înțeleg că până și furnicile au sclavii lor că până și sfinții se împart pe caste iar nu oricine ajunge să fie predilectul mesei festive la aniversarea Morții, unii doar la micul dejun, prânzul sau cina cotidiană?... iată Cernita se șterge la bot cu șervetul făcut din epiderme neprihănite omul nătâng a mușcat mărul izgonirii deci își merită soarta dar peștii nu mănâncă mere și totuși mor câte viețuitoare, nemâncătoare de mere, au veșnicia garantată? poporul ales este cel mai haios banc nelipsit de la festinul Morții, cei ce se cred i-l rostesc tremurând cu speranța că poate acum o vor face să râdă... zadarnic nu aurul, armele, nici măcar artele, cu atât mai puțin intențiile de bine pot vindeca spaima – dacii știau... știau... scormoniți Sarmisegetuza și apoi aflând veți fi primul aliment care rostește celei care îl mănâncă, Morții... săru’mâna pentru masă