trenul verde

și dacă ai fi aici atâtea aș avea să-ți mai spun eu, cea tăcută te minunai cum pot vorbi atât de mult am râde până ne-ar da lacrimile până când ar fi liniște așa cum se face în pădure noaptea un timp înainte ca zgomotele să pornească haotic ne-am aduce aminte cum ți-am cerut un licurici de unde știi și tu chiar mi-ai adus a treia zi într-o cutie de chibrituri murise pe drum nu știu nici astăzi unde te-ai dus dar știu ca ai luat un tren verde și urât dacă a patra zi nu veneai puteai să-l îngropi liniștit lângă mine ți-am spus ne-am aduce aminte cum în plimbările pe lîngă casele cu pruni m-am zgâriat deasupra genunchiului tu ai pus gura și mi-a fost teamă că voi rămâne fără sânge mai un pic spuneai să se închidă la loc și vedeam în ochii tăi cum ai fi vrut să am răni peste tot să le închizi cu sete tu ne-am aduce aminte cum fugeam la bibliotecă în zilele cu ploaie cum ne certam voiam o singură carte să stăm lipiți tu un rând eu altul ai fi vrut I. M. Ștefan eu M. Drumeș am scuipat guma în palmă cu mîinile la spate o întrebam pe doamna de la pult dreapta sau stânga ea spunea că iubirea nu are direcție că vom afla noi în timp sau la timp și rămînea cu o oră peste program ți-aș spune că eu mi-am cusut rochia verde cu buline negre în nopțile cînd erai plecat după licurici cu mâna fiecare împunsătură chiar dacă ți-am zis că am dormit fără griji în timp ce norii aveau culoarea aceea și stelele găuri