Vise și realitate

1.Să facem din vise vivifiante și tonifiante podoabe cu care să înfrumusețăm realitatea, în care fiecare aleargă spre niciunde și lasă în urma lui excrescențe de stigmat înjositor. 2.O femeie prea voluptuoasă, prea durdulie, lipsită de grație și de nuri, nu te poate atrage, cu dorința erotică micșorată prin palparea vizuală a corpului. 3.În cazul femeilor neatrăgătoare, în care se încuibează o urâțenie exhibiționistă, instinctul sexual se face praf, care mânjește amărăciunea de a nu poseda o femeie seducătoare, ci una muiată-n ploaia formelor dizgrațioase. 4.Viața este influențată de estetică și lipsa acesteia nu ne lasă indiferenți. 5.Dacă cazi din rai în iad, ți se rupe în primul rând visul în care ți s-a inoculat viața ca un privilegiu al ființării, apoi îți dispare aderența la realul logic și verosimil, însă în lipsa gravitației îți descoperi zborul, cu care părăsești iadul și ajungi în transcendent și intermundii. 6.Suntem purtători de instincte, care se amplifică în imoralitate, lubric și lasciv, sau se micșorează atinse de raționalul ce ne împinge la abstinență. 7.Ne căutăm printre gândurile dispărute în nefiind zombiul, pe care îl percepem ca descoperitor al deșertăciunii desăvârșite. 8.Prostia o asociez cu beția gândirii, cu viciul ce stoarce sinele de substanță, cu un destin ce șchioapătă, și reduce forța karmei, care, în funcție de numărul calităților și defectelor, de numărul faptelor bune și rele, de comportamentul avut în această viață, hotărăște o reîncarnare superioară sau inferioară. 9.Să nu irosim clipele doar numărându-le și inserând în ele plictisul născut din lehamitea de a face ceva, și să le umplem cu hobby-uri, distracție și creație artistică. 10.Mizantropul urăște societatea pentru a-și lărgi spațiile ființiale, umplute cu sine însuși, căci își iubește vanitatea, orgoliul, egotismul și ambițiile.