Ioan Postolache-Doljești

de alții
noi postăm de fiecare dată
un selfi de suflet...

mulțumesc de atenția cu care
l-ai privit. Ioan

că sufletul tău se regăsește în toate ce și cum sunt,
de la tumultul trăirilor semenilor până-n tăcerile pietrei...
poezia înscrisă în concurs e un instantaneu a unei trăiri.
presupune sinceritate față de tine în primul rând,
relevă părerea ta despre poezie în general și prin comparație
îți arată locul situării tale în grup dar, lucru esențial, e că
devoalează trăsăturile sufletești ale votanților.
nesinceritatea notei o face caducă, lipsită de sens.
de la 9 la 3 am primit și-mi spune destul. născătoare de avlanșe
de gânduri experența concursului.
rog afișarea notelor date de mine.
laude, mulțumiri și respect pentru organizatori!
felicitări sincere pentru trofeul obținut Sorina!
felicitări concurenților pentru râvnire.
trofee sperăm că vor mai fi și iar și iar vom râvni...
nu-i așa că-i frumos?

steluță primită
al doilea suflet de-aici care
pentru o clipă pentru un vers
rezonează cu-al meu.ca bărbat
m-am bucurat că prima mi-a fost
acordată de o femeie.bucuros și
cu gingășia cuvenită am luat-o
cu numele ei cu tot între degetele
împreunate pentru semnul crucii
mi-am pus-o pe frunte "în numele Tatălui".
azi cu respect o iau pe a doua
cu numele ei de bărbat și-o pun
pe plexul solar "în numele Fiului"
zicând "Doamne ajută!"
Vasile îți mulțumesc,Ioan.

Irina
îți mulțumesc că scoți în evidență
existența dualității:"plăcut-banal"
dovada firescului.pentru o privire
limpede avem nevoie și de acea fărâmă
de întuneric a clipirii. nu-mi pigulesc
versul să impresionez ochiul ce-l va citi.
scriu dintr-o bucată.transpun în cuvinte
starea-mi de suflet.n-am pretenția că sunt
"extra para ultra"... nici gând.
trecător spre uitare sunt o vietate
liberă ce se tăvălește sub soarele vieții
în pulberi de gând...
sărut mâna,Ioan.

dar am văzut că-i place în macro...

rămână în voia-i, Ioan.

înghisuite între șură și gard speriate erau găinile.tata hultan s-a repezit
și-a prins una. cu ea spânzurată în mână s-a dus la trunchi și ea cârâia.
pe limba ei striga ajutor și celelalte cotcodăceau îngrozite.cu aripile
și picioarele strânse-ntr-o mână tata a pus-o pe trunchi și c-o lovitură
de topor i-a zburat capul și-a zvârlit-o în iarbă să nu-i sară sânge
pe el.sărea fără cap împroșcând cu viața cu sângele ei bunghișorii din
iarbă.prichindel speriat de spectacolul morții eram și cât de mirat am
fost când după ce viața s-a stins și moartea cu chipul tatei a râs și-a
dus-o la opărit și la smuls celelalta s-au repezit să ciugulească și să
înghită lacome sângele închegat de pe trunchi...
Diogene la un banchet a ridicat deasupra capului un cocoș jumulit și a zis
"iată bipedul fără de pene, omul lui platon!"...
la naiba Răzvane oare suntem chiar niște găini ciugulind boabe zvărlite
de mâini străine și ne batem între noi de-a proasta pentru o coadă de râmă?
la atât se rezumă menirea de om?
îți mulțumesc că ai înțeles mesajul că ai părăsit cuibarul și nu m-ai lăsat
singur. steluța ta virtuală la loc de cinste o pun pe-o inimă de gând.

cu stimă și prietenie, Ioan.

sunt zile mai ales dimineți când
nedichisită și-n disconfortu-i lunar feminin
femeii îi pare că frumusețile sunt pe dinafară
și-n oglinda-i interioară convexă acum
se vede cu ochi de ocară
dar asta e taina ei și n-o spune
cu răbdare de câine ea tace
tu tăcerea ai rupt-o păpușă de lemn
cu cur nebombat păroasă cu țâțele fleașcă
știind că mâine frumos însuflețită
te va face un tânăr Gepeto

mi-a plăcut îndrăzneala cuvântului pe șleau. Ioan.

umblăm deschiși la toți nasturii
și moartea ne bate darabana
pe suflet cu burice de clipe
noi credem că e cântecul vieții
cântăm pân-la bocet
și râdem până la plânset
starea câteodată de gol
e poate cea fericită...

cu plăcerea lecturii, Ioan.

făra cap, fără ghiare,
sigur nu știi că vei fi definitiv terminat,
preparat
numai bun de mâncat,
de mâna femeii.
măi ce bine mai semeni
cu ideea de bărbat însurat...

asta pentru tachinare în post...
vesel, Ioan.

bun rău cum sunt am fost acceptat în famifie și nu se cădea să
refuz invitația. ar fi fost o impolitețe și ... "cavalerismul meu
ar fi avut de suferit", vorba lui Teodor, așa că am pus șaua pe
gloabă și-am purces la turnir.
nu ne vom strânge mâinile niciodată și nici în ochi nu ne vom privi
dar ceva totuși ne leagă, prin ce postăm suntem euri fără de trup
dar populând frățește Agonia. cu plusurile și minusurile noastre,
mai mult sau mai puțin vanitoși, ne arătăm "mușchii" și-am fi ipocriți
să nu recunoaștem că așteptăm cu sufletul la gură comentariile...
ideea poeziei
fiecare zi din viață e și o călătorie imaginară pentru poet și nu-i zi
să nu-și pună n întrebări existențiale...
"băi, la ce ți-a folosit ție cititul și scrisul când puți de calic,
sunteți niște șui, vai de voi", ghionți îmi dădea fratele meu fudul
conducându-și merțanul. chiar așa, la naiba, are dreptate, mi-am zis,
de ce nu m-am limitat la mâncare și băutură bune, la fireasca împerechere,
la grija pentru progenituri și la agonisirea prin orice mijloace de averi?
de ce oi fi ales să fiu șui? că doar pentru viermi nu contează creierul că
e prost sau deștept, e doar papa bun...
în călătoria acelei nopți când am scris-o am vrut să fie-o poveste de viață
cu arome, doar pentru gust, de cosmogonie și metempsihoză, amăgitoarea
împăcare a cugetului că poetul e un mutant fericit al acestui pământ
și parte a dumnezeirii prin gândirea frumosului este...
cum am votat
mi-am zis efortul scrisului trebuie respectat. 5 merită și cea mai umilă
poezie. puse una după alta, prima lectură am făcut-o prin cititul rapid
ca pe un poem fluviu. fiecare parte spunea ceva. poticnirile au fost trei
și n-aveau ce căuta în poem și le-am notat sub 5. pe rând luându-le mai apoi,
m-am întrebat care din ele vor rezista timpului prin mesajul transmis?
galopau prin minte poeții citiți cu urme pe zăpada de vreme. și cei pe care în carne și oase i-am întâlnit,plini de sine atunci acum în giulgiul uitării...
6,7 a fost maxima de supraviețuire din zece după părerea mea.
privind rezultatele mă bucur c-am fost în preajma adevărului și-n fața
câștigătorului cu respect mă înclin și-i cer îngăduința să-mi accepte
sincerele mele felicitări.
părere asupra notării poeziei mele
îmi pare rău că nu-s publicate listele votărilor. aș fi vrut nominal să sămulțumesc celor care m-au văzut până la 8,5 și să le spun celor care mi-au dat 2; 3; 3,5; 4,7; că au perfectă dreptate. târziu, prea târziu, am găsit trei
impardonabile greșeli: "dreata" în loc de "deapta", "oci" în loc de "ochi" și "vor" în loc de "vom", așa că și exclus tot nu aveam cum să mă mânii.
regulamentul e lege. mulțumiri distinsei doamne editor pentru îngăduință și
rabatul făcut... pe bună dreptate domnule Simion Cozmescu ați tăiat fără milă.
e ca și cum am scoate fata la joc și nu-i ștergem puchenile...
aștept noi provocări cu votare la fel întrucât exprimă părerile
noastre despre noi. pe când "trofeul verii, al toamnei, al iernii"?

cu bucuria că suntem împreună acum și aici, Ioan.

dar cât adevăr...
pe omoplatul jumătății tale de înger
mereu și mereu ți-a crescut o aripă femeie
genetic știind că pentru zborul iubirii
nevoie-i de două simetrice vâslind în sincron
frumoasă te faci mereu și-o cauți pe-a doua...
nu știu de ce dar poezia ta mi-a adus aminte
de egreta de la malul mării care
cu aripa frântă târând-o pe umed nisip
dădea zădarnic din cealaltă să zboare cândva...

o reușită încântătoare poezia. felicitări. Ioan

mai multe prosteli.
comparativ cu...
da e poezie.

cu simpatie, Ioan.

dacă tot e "să ne lovim privirile..."
și "hai să ne mirosim" fă-ți un bine
și spune-i să-și verifice bila
și până una alta fă-i cadou
periuță și pastă de dinți
că pute cum vezi poezia

ioan.

poezia este un vector glisant ai cărui versori, versurile,
transmit emoția de la autor la cititor, citind-o
ai privilegiul de a afla pârghiile creației, de a
te transpune în acel univers și mental să reconstitui starea.
privită astfel poezia de față nu e ce pare a fi una
erotică, carnal devoratoare, ci un strigăt dureros al
unui potențial încătușat. "bărbatul cu sufletul alb",
suflet șters, golit de pasiune percepe relația ca o rutină,
o corvadă...tot așa de bine putea fi intitulată:
"vis la răscruce de patimi". femeile știu de ce.

cu laude pentru vis, Ioan.

și consistentă
numai naivă nu-i...

felicitări. Ioan.

de-aceea doamnă dragă
am ridicat rochița-rândunicii în balcon
că iarna îngheață de frig în zăpadă

sărut mâna. Ioan.

Dan stimate domn
"fie iarnă fie vară"
creșteți volbura-n balcon?
de-i așa cu capu-n ceață
recunosc sunteți subtili
și mă plec în fața voastră...

trilui lir și iarăși lir...Ioan.

floare de nerium oleander
cu otrava disimulată-n parfum poezia
dincolo de cuvinte tremurând
în neputința mâniei e-un pumn...

da întru totul, Ioan.

masă de aer turbată
ce poartă nisip printre fulgere
și-apoi potopul de apă
furtuna ar fi dar s-a spus și-ai zis nu
și-ai merita Mihăiță tată
pentru centrifugarea la care ne-ai pus neuronii
să te pedepsesc ca pe fratele meu
cu care ești de o samă cu ghicitoarea:
ce face femeia în fiecare dimineață
și bărbatul doar o dată-n viață?
ca pe el să te fierb cu răspunsul un an
să-ți văd cu plăcere uimirea:
"dar era la mintea cocoșului!!!
dar n-am s-o fac că-mi ești simpatic.

Ioan,uite-așa...

aer atmosfera
continentele pământ
focu-l poartă-n ei vulcanii
de la strop pân-la oceane
ape ape pretutindeni
astea toate TERRA sunt

din ea ieși țipând
aerul ei mister totdeauna
pământ e că omu-i pământ
și apă din care bărbatul se-adapă
în focul iubirii
femeia într-un cuvânt

o părere. Ioan.