timpul a venit și strigă

Ai descris o lume în degringoladă, bulversată de haos și calamități, sfărâmițată de dezastre, mânjită cu fetid, promiscuu, insalubru și imund, cuprinsă de disperarea pentru aer, apă, hrană, în care se pierd valorile și virtuțile umane, și în lupta pentru supraviețuire psihică, spirituală și fizică, omul devine fiară pentru ceilalți.
Minciuna distruge umanismul ce evolua pe principiile libertății, fraternității, dreptății și adevărului.
Mi-a plăcut mult.Îți ofer o steluță virtuală.

înghisuite între șură și gard speriate erau găinile.tata hultan s-a repezit
și-a prins una. cu ea spânzurată în mână s-a dus la trunchi și ea cârâia.
pe limba ei striga ajutor și celelalte cotcodăceau îngrozite.cu aripile
și picioarele strânse-ntr-o mână tata a pus-o pe trunchi și c-o lovitură
de topor i-a zburat capul și-a zvârlit-o în iarbă să nu-i sară sânge
pe el.sărea fără cap împroșcând cu viața cu sângele ei bunghișorii din
iarbă.prichindel speriat de spectacolul morții eram și cât de mirat am
fost când după ce viața s-a stins și moartea cu chipul tatei a râs și-a
dus-o la opărit și la smuls celelalta s-au repezit să ciugulească și să
înghită lacome sângele închegat de pe trunchi...
Diogene la un banchet a ridicat deasupra capului un cocoș jumulit și a zis
"iată bipedul fără de pene, omul lui platon!"...
la naiba Răzvane oare suntem chiar niște găini ciugulind boabe zvărlite
de mâini străine și ne batem între noi de-a proasta pentru o coadă de râmă?
la atât se rezumă menirea de om?
îți mulțumesc că ai înțeles mesajul că ai părăsit cuibarul și nu m-ai lăsat
singur. steluța ta virtuală la loc de cinste o pun pe-o inimă de gând.

cu stimă și prietenie, Ioan.