un soi de aripă

Cu o multitudine de aripi ai putea mai mult, decât cu o singură aripă.
O poezie simplă ca o fâlfâire de aripă, scurtă ca zorii volatilizându-se în dimineață, rotindu-se ca un titirez în jurul unei singure aripi.

dar cât adevăr...
pe omoplatul jumătății tale de înger
mereu și mereu ți-a crescut o aripă femeie
genetic știind că pentru zborul iubirii
nevoie-i de două simetrice vâslind în sincron
frumoasă te faci mereu și-o cauți pe-a doua...
nu știu de ce dar poezia ta mi-a adus aminte
de egreta de la malul mării care
cu aripa frântă târând-o pe umed nisip
dădea zădarnic din cealaltă să zboare cândva...

o reușită încântătoare poezia. felicitări. Ioan

Multumesc! și, precum titirezul, ne întoarcem mereu la cuvinte :)

sincronul e ceea ce ne face să credem că nu sîntem chiar singuri de tot :). mulțumesc de cuvinte!