pe dos

Mi-am promis să te citesc mai mult si am făcut-o. Dacă ultima oara eram nedumerit de audiență, acum sunt nedumerit de nivel. Dar asta-i altă problemă, deja.
Pari uneori anarhică, alteori rebelă în versuri, culmea, cuminți, în care te încăpățânezi să reziști alături de proza ta. E o scriitură care se adânceste prin omisiunea gropii de gunoi în care literatura se bălăceste azi. Cred că există o ignorare a lucrurilor lipsite de articialitate.
Intr-un ritm al tău, de bon ton, recreezi simplu, cu eforturi minime, spații destul de vaste în memorie și amintire « miroase-a mere-n margine de lumi/ păgîne și neștiutoare”, „trei degete/ ce nu mai știu să ne colinde ritmul” (un gest al crucii inutilizabil),\"în verde elegant/linia curbă/dealul ne suie gîndul/ce ne surpă\" și finalul mozaicat cu avânt de menestrel.
Mie mi-a plăcut. S-auzim de bine.

Mici imperfecțiuni de dragul rimei și o strofă finală perfectibilă (aici ai urmărit prozodia și cred că nu era cazul, puteai scurta versul final măcar). În rest mi-a plăcut, are ritm, cadență, vioiciune.