Poezie
cu degete fine...moartea
1 min lectură·
Mediu
cuvintele pe care le păstram pentru acest moment s-au spulberat
am rămas gol, dezorientat și nepregătit pentru tăcere
cumva dezamăgit de această trădare
spaima s-a cuibărit trăgându-și tăcerea peste cap
dar freamătul ei, tremurul involuntar
se transmite și copleșește
de cealaltă parte liniștea caută să-și facă loc
în mintea dacă nu în sufletul meu
dar cât de jalnică poate fi
cine caută să se păstreze pe sine, se va pierde
cine fuge de spaimă în brațele ei va cădea
pentru că nimic nu poate scăpa viu
iubește moartea și ea te va ocroti alungând spaimele
primește-o în patul tău și la masa ta
și te va ajuta să-i treci pragul
deschide-ți mintea, deschide-ți sufletul
și mai ales deschide-ți viața la toți nasturii
să-i simți atingerea și răsuflarea
021.953
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “cu degete fine...moartea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14076060/cu-degete-fine-moarteaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MCNimic nu se compara cu ropotul vietii.
Multumesc de trecere si semn
Multumesc de trecere si semn
0
și moartea ne bate darabana
pe suflet cu burice de clipe
noi credem că e cântecul vieții
cântăm pân-la bocet
și râdem până la plânset
starea câteodată de gol
e poate cea fericită...
cu plăcerea lecturii, Ioan.