să mă prefac în vârcolac aș vrea
să pot mușca din luna asta plină
aminte să nu-mi mai aducă
de nopțile rămase mult în urmă
cu noi purtând "veșmânt" primordial
îmbrățișați și asudați de
dacă sunt în balcon la ora asta târzie
e doar o meteahnă rămasă din luna de miere
dacă tot n-am somn măcar să pufăi țigara
nu te întreb de ce nu te culci și stai
în fotoliul de lozii în
iubita mea
ți-aș înflori un roșcov
pe-aripile-ți de chihlimbar
reminiscențe-ale iubirii
de care n-ai avut habar
dar pleoapele ți-ar deveni cuibare
de stranii caprimulge
și-aș fi mîhnit să-mi
voi îmi spălați cu detergenți statuia
lăturile se scurg în șanț
lăsați să stea sub găinaț
că e de porumbel și e mai bine
conștiința voastră s-o spălați
că ați dus țata în ruine
voi mînă-n
e-atâta risipă, în jur, de lumină...
se lungeşte ziua şi totuşi timpul e scurt,
la punct atâtea mai sunt de pus în grădină...
naşte pământul copii peste tot.
scârţie poarta, am braţele
la vârsta argintului viu când se spărgea
prea ușor în minuscule sfere corozive
pe podeaua iubirii în laborator vezi
doamne întâmplător a dat peste ea avea
halat alb bordurat cu tighel în zig
de ce din nou teroare
când oare la cârmele lumii vor ajunge și oameni
cu creier luminat de ideea dumnezeiască-a iubirii
prin ascuțimea minții s-a ajuns la uriașe deschideri
de porți premize ca
.............................
mă înțelegi ce vreau să spun
dacă s-ar întîmpla
c-așa e datul firii
să
na
că sînt și eu bărbat
supus ispitelor și-ademenirii
să zicem c-aș călca o dată
un mare impediment e să te simți
la maluri ca poet
că ești femeie că ești bărbat
marea oricum te rupe în două
o parte cu pescăruși țipând insistent
o alta cu întrebări mai adânci decât
revăd scena de-atunci la 44 de sfinți
c-o zi înainte îți dădusem o floare
nu știam că știi versul poetului și-am plusat
oferindu-ți-o ținută în dinți
m-ai taxat punându-mi pe masă
friptane
zvîrl cărăbuși aurii în perpendiculara gîndului
să zbîrnîie clipa-n cruciș
mestec cărbuni din vetrele vechi
și scuip printre dinți
diamante violacee
încă îmi umbli pe poante
in
între eul anatomo-fiziologic şi cel mintal
ceva, ca un fel de angoasă, a stârnit de o vreme
o zâzanie de n-o mai pot controla.
zic că sunt singur. aiurea. de fapt suntem trei.
primul, aparent, e
plouă în noi mizerabil
plouă mărunt
mohorâte gânduri de toamnă
tu ești o sumă
eu sunt un cât
raport între vis și sudalmă
sarabandă-i căderea monotonă de picuri pe tablă
și vântul se lasă
mai sparg în dinți câte-o înjurătură
cu părți ascunse de anatomie
și umbra duce mâna repede la gură:
rușine, unchiule, să-ți fie.
eu o privesc și văd că ea
e mică, nu e umbra mea.
e a copilului
Aveai ochi de mură coaptă,
ţîţîşoarele gutui,
buze dulci cu gust de fragă...
Te-am rugat să-ţi faci pomană
cu un suflet pofticios.
M-ai privit de sus în jos:
- Ia mai pune-ţi pofta-n
la loteria morții sunt 86400
de extrageri pe zi
ești numărul 1 între 7,5 miliarde de numere
probabilitatea ca 1 să fie din urna vieții extras
e atât de mare încât ți se pare că-i nulă
și râzi cu
................................
32
recunoaște că
poezia ei ți se pare mereu un prunc
pe care ți-l pune în brațe
și nu știi cu el cum să umbli...
azi în ea s-a trezit
lupoaica adormită de
....................................
până la urmă poezia nu-i altceva
decât o exaltare a minții
la fel ca iubirea
copil cu probleme sărind peste părinți
o clonă rebelă ce nu concepe
că vine
m-așteaptă un om de zăpadă în cer
făcut din fulgii vieților mele trecute
în viața asta ars de cuvânt
cărbune fiind
să-i fiu ochi să-i fiu gură
după o eternitate în frig
când s-o trezi
zgârcit cerul
mai dă un pospai de zăpadă
cu ciudă
dar pe balcon
dafinul și-a trezit mugurii vegetali
să-mi spună că primăvara nu e departe
de nu cred
să pun urechea de gând
la pământ
și-am
crucește-te minte de câte îți trec
prin tine de-a valma îi spun îngrijorat
să n-o ia razna mă faci de rușine ce
naiba-s matur fii sită și lasă să treacă
doar pulberi de aur în gândul cel
albă cămașă pe trup ostenit de femeie
să nu-i văd sânul supt atârnând
ploscă goală-n oblânc
nici celulita
petalele primăverii ei
căzute
tasate în carne adânc
jurul buricului moale și
mă-ntreabă tata mama frați surori
Ioane nu te mai însori
că timpul trece și ca mîine
albești chelești și îți cad dinții
și dracu s-o uita la tine
mă uit la ei și tac și-nghit
otrava-ascunsă în
Rîd ca huhurezul noaptea,
Filozofic și prudent
Dar, cu gîndul violent,
Sparg ca huhurezul noaptea.
De tîrcoale îmi dă moartea
Cu-apetitu-i virulent,
Rîd ca huhurezul noaptea,
Filozofic și