pe scurtătura gândului

.................................... până la urmă poezia nu-i altceva decât o exaltare a minții la fel ca iubirea copil cu probleme sărind peste părinți o clonă rebelă ce nu concepe că vine printr-o murdară răscolire a cărni dintr-un țipăt disperat al Morții flămânde: mai dă-mi un prunc la dejun la prânz și la cină dintr-o Ea năpădită de foliculină și-un el de testosteron bezmetici în țipătul cărnii golit în gonade El cade sleit în ochii Ei după orgasm tavanul se-nvârte și-n liniștea asta de după e-o fugă pe viață și moarte a unor celule a unor cuvinte din toată magnifica și banală până la urmă cădere-n ispită veni-va pe lume încă un om un poem... dintr-un episod murdar pe lume-am venit și când voi pleca trupul meu fi-va gunoi dar cât zi de zi mă spăl cu lumină mă mint în bucuria că sunt de-a valma cu voi...