rusalia

trei ierni aproape de mâl printre resturi primăveri veri toamne tot câte trei am tot năpârlit în balta cuvintelor ceva se întâmplă mă cheamă un nou orizont pe trestia asta mă urc dintre lumi oglinda se sparge mă copleșește lumina și ultimul înveliș mă sufocă mă lepăd de el nu-i ușor dar mă lepăd constat că mică mi-i gura și am două aripi pestrițe nu-mi vine a crede cât de frumoasă e lumea zbor și o pală de vânt mă duce aiurea nu-mi pasă oricum întâlni-voi iubirea și pentru o zi mi-i de-ajuns doar stau cu aripile deschise și vântul mă poartă simt niște vibrații pătrund pe fereastră e ea cum așa e-un ecran cineve mișcă o săgeată antenele pipăie și cercii mângâie cuvintele poemului tău...