laboratorul de chimie

la vârsta argintului viu când se spărgea prea ușor în minuscule sfere corozive pe podeaua iubirii în laborator vezi doamne întâmplător a dat peste ea avea halat alb bordurat cu tighel în zig zag roșu terenul era mai demult tatonat ea pregătea material pentru săruri trăncăneau de una de alta râdeau el o privea din profil avea trăsături de copil să-ți spun un secret ea și-a expus în șagă urechea ca din greșeală cu buzele o atinse pe gât sub lobul urechii mirosea a flori strivite de trandafir ești nebun ce-ți veni dar zâmbi se zice că unui foton îi trebuie zece mii de ani să se nască din pântecu soarelui să poată în zbor să ajungă licăr de dor în ochii femeii să-ți văd ochii al tău s-a născut... bază și-acid s-au unit într-o debordantă efervescență în chimia iubirii cu drumul ei știut și mereu neștiut întorși din vacanța de vară el află din "bune intenții" că ea fusese vulpe la munte și ea că el erete la mare... nu mai plânge i-a spus detașat n-are rost gustă-ți lacrima ce zici rămânem amici iubirea de-a fost e o sare...