Ioan-Mircea Popovici
Verificat@ioan-mircea-popovici
„între minus Infinit și plus Infinit o dunga albastra”
1971: Licențiat în matematici - Analiza matematică, Universitatea Timișoara. 1987: Doctorat in matematici, Specialitatea: Spații ordonate cu teza "Clase de spații liniare dirijate topologice." 1980-2006: Cărți și articole în domeniul problemelor de Echilibre economice, Teoria punctelor fixe, Teoria operatorilor pozitivi și compacți, Spatii liniare dirijate cu proprietăți speciale (mai generale…
\"căutat cu febrilitatea matematicienilor dornici să cunoască
soluția unei probleme nerezolvabile\" si ce-i in legatura cu ele, din titlu.
sunt prea multe argumente ca sa aleg unul care sa motiveze ce-ti spun.
Pe textul:
„matematic, sunt insuportabil. practic, sunt invizibil." de Vasile Munteanu
pe 3 iunie
la orele 17:01
la amphiteatru din spatele teatrului Soveja-tabacarie
se organizeaza lansarea revistei Tomis dedicata lui George
cu lectura de carte la care va participa si alexis care crede
cand am ajuns acasa singurul lucru care lipsea era ceasul cu pendul si zodii
remmy intrase singur in colivie se certa cu cel din oglinda il injura marinareste si-l ameninta cu plecatul...
Pe textul:
„lunecând" de Ioan-Mircea Popovici
slefuirile care le da timpul
sunt trecerea la limita
nu ca revolta
ci acceptare
sigur
fiecare trepta
e-o experienta amara
precum acordul dintr-o simfonie
ce cronofagie se petrece pana la acordul final
asa se face ca-n plaja cu suflet
apar mereu un portativ
un calaret si-un
cal
uneori explicit
alteori prin transfer
ori uitate-n mister
matematic vorbind
aceasta-i o functie-n scara
o clasa importanta de functii
sunt functiile masurabile
care sunt limite uniforme de functie-n scara
Pe textul:
„lunecând" de Ioan-Mircea Popovici
se ascundea să nu fie prins de pescăruși
când am deschis ușa spre curtea interioară
sub streașină
el
cu o carte
învelită-n inimă
îmi zicea
viața se umple de glume
lasă moartea să intre în ea
marea-i sămânță de spume
venus împacă pe nu și pe da
puțin mai târziu
va fi ora
Pe textul:
„lunecând" de Ioan-Mircea Popovici
punctul final da sens intregului
poetii nu mor
doar intra-n adormire
de unde, calea spre vesnicie
Pe textul:
„ curg cuvintele lui din jurnal" de Ioan-Mircea Popovici
............
..................
........................
..............................
...................................
și aici
loc de întrebare
și de mirare
știe cineva numele ei
Pe textul:
„limpeziri" de Ioan-Mircea Popovici
cu numele Sfantului călăreț
trecuți la cele stelare
acolo unde nu există
precum aici
amânare
patru rostogolit
prinde de acum alt sens
acel azi
din jurnal
devine
atunci când
vocația bucuriei și-a prieteniei
purta un nume
Pe textul:
„limpeziri" de Ioan-Mircea Popovici
întotdeauna desculți
în urma noastră
să rămână
dragostea
Pe textul:
„limpeziri" de Ioan-Mircea Popovici
se ascundea să nu fie prins de pescăruși
când am deschis ușa spre curtea interioară
sub o streșină
el
cu o carte învelită-n haină
tăind tăcerea cu un fir subțire
poetul și-a făcut un nod de șnur
și-a pustiit departe împrejur
împrejmuindu-și visu-n aminitire
tăcând de ieri
vorbind de azi
despre tăceri
Pe textul:
„limpeziri" de Ioan-Mircea Popovici
“multe vin și se duc, dar o dată ce am ratat șansa de a dovedi oamenilor că omenia este tot ce ne leagă, umanitatea devine un articol într-un dicționar al derizoriului”.
În echilibru cu kakistocratizarea, pe care o trăim, și nepoetica rinocerizare, aș zice: Pietrele Derventului și ale Casianului sunt încă prea tăcute pentru câtă tradiție, viață, sânge, lacrimi și lumină poartă în ele. Oamenii au uitat sinaxarul și calendarul.
Cuvânt autentic întâlnesc aicea și textul merită să figureze la cele recomandate. Dacă nu, măcar un pumn de scoici și pietre, pe scara scărarului. Se simte bine săptămâna luminată
Pe textul:
„De Izvorul Tămăduirii, la Dervent" de Dragoș Vișan
sunt pietre care de sărbătoarea izvorului tămăduirii asudă
la Dervent pietrele cresc din pământ sub formă de cruci
\"- Ce liniște. Și noi formăm degeaba cordonul acesta lung.
- Nu chiar degeaba. Mai luăm din apa sfântă.
- Tu crezi, răcane, despre ce se spune? Despre cruci?
- Sunt de pe-aici doar. Au ieșit singure. Precum ciupercile.
.......................................
- Ia uită-te, pietrele acestea chiar asudă. Plâng crucile. Oamenii se vindecă!\"
Pe textul:
„Plânset la Derventul lui Andrei" de Dragoș Vișan
da-mi intr-un document ce-ai scris
si daca imi trimiti azi
la noapte
intr-un decor marin
citesc tot
si-ti zic
importatn este ca scrii bine
din rahova
nu-mi place primul episod
as reaseza capitolele
inceputul fiind cel cu religia familiei
in care ai cercul magic al radacinilor tale
de aici
poti dezvolta amintiri
din loc in loc
iesiri in peisajul citadin
cate un vis-parabola
sau o intoarcere acasa
Pe textul:
„La cules de rodii în cartierul Rahova 9" de Anni- Lorei Mainka
ca ardeleanul
pe malul mării
și zic:
așa ceva nu se poate!
și valul se izbește de dig
și mă udă din cap până-n picioare
stau eu acuma-n secvența asta
\"Într-o noapte în vara trecută de prea mult cald și de prea mulți țânțari eram în curte. Stăteam în jurul mesei să ne uităm la stele... Și cum stăteam așa într-o liniște tăiată felii de câțiva greieri ieșiți la lumina lunii, ei visând la bolta de viță care nu mai e, eu la prunii care nu se mai coc pentru că nu mai sunt... doar ce văd în mijlocul curții un tânăr. Sărise pe după colț peste gard...\"
și te întreb: chiar ți-a furat iepurele?
și ți-aș sugera
pe lăngă încetinire
din loc în loc
fă o zoomare
și-o revenire pe cicatrici
și pune de-un altoi din cele trei-patru culturi
în care respiri atât de liberă
Pe textul:
„La cules de rodii în cartierul Rahova 9" de Anni- Lorei Mainka
cu profunzimi si mult adevar
rana dupa rana
se descopera cu incetinitorul
si cu multa amaraciune
simt ca-ti va iesi
emblematic
Pe textul:
„La cules de rodii în cartierul Rahova 9" de Anni- Lorei Mainka
coincidențe vii
cu vise de milene
formule-n care știi
să faci dureri să tacă
a clopote și-a tocă
nu cred că-i cu supărare
sugestia formei de seară
fluturele
(fereastra spre gang)
în camere portocalii
cu ferestre spre gang
sunt fluturele din vis
de câte ori ridici tu lumi
în spatele limanurilor
disimulez culorile
în zboruri ordonate
un violonist
cântă între ziduri
tu plătești
apoi înșiri cuminte drumuri
treziri și alți fluturi
un copil aruncă lumini albastre în port
te caut
catargele sunt cruci mișcătoare
miroși a țărm
și-a dragoste
sunt femeie cu ochi albi
tu vezi
fotografiile tale sunt alb negru
m-ai țintuit la fereastră
ca pe-un fluture în insectar
văd gangul sinucigașilor romantici
după perdele
și îți povestesc uneori despre el
tu zâmbești
ridici din umeri și ridici lumi.
n-ai avut niciodată curajul să privești în jos
Pe textul:
„Claustrofob" de Elena Marcu
semnul tău de lumină de Paște
îl țin făclie la piramida digului
ca-n pescuirea minunată
tragem corabia-n larg
și aruncăm năvodu-n adânc
acolo
cuvintele tale
ca niște pești zburători
însoțitori în poruncile:
bucurați-vă! nu vă temeți
făgețelul tău a ajuns întreg
pe țărmul meu
\"după ce luam paște
sărbătoream și noi ca oamenii
ciocneam ouă roșii pe luate
Hristos a Înviat
Adevărat a Înviat
oul mai tare îl lua pe cel slab
eram pregătit
aveam ouă tari de câță și porumbacă
le încercasem înainte cu nilă știrbu în dinți
umpleam bucuros toate buzunarele
în jur pădurea tot mai aproape tot mai rară
muguri tămâie și liliac înflorit aerul deasupra
mă uitam pe furiș la judecata de apoi
ca la o rană deschisă
în dreapta ușii
la intrare
printre cruci razele soarelui urcau pe zid lumina!...\"
Pe textul:
„toți am uitat" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Priorul Paștelui" de Dragoș Vișan
\"- Să știi că ai dreptate. Dacă li s-ar da, în orice vreme ar zbura.\"
de la hiper-realism
la expresionism
cu candoare și inocență
în câteva ore
bat clopotele Invierii
de aceea zic:
Dă Doamne-n puterea luminii
vis împlinit
și-n tainele firii
pomi înfloriți din lumina Învierii
cântec de rugă-n catedrala tăcerii
acolo, la CET, hălăduiam mai zilele trecute
să-mi strâng ceata călăreților de inorog
nu l-am găsit acasă decât pe Poetul cu umbrelă
doreau unii să-l mute undeva mai aproape de Tomis...
.............................................
\"- Dar știi că astfel de pomi suspendați aduc vara?\"
Bucurie, cât pentru o mie
și Paște fericit!
{ponna chiar latră în spatele scării
semn de prețuire și prietenie
să fie!)
Pe textul:
„Priorul Paștelui" de Dragoș Vișan
inima, ca o pasăre
întârziate la apelul picăturii de rouă,
zorile, răsăritul
când lumina țâșnește din cupa adevărului,
să se prelingă, peste munți,
până la picioarele tale,
eu Te chem.
spune tu, inimă-pasăre,
câte bătăi se vor strânge
până la zborul desăvârșit?”
las întrebarea
învelită-n tăcere
și plec
la întoarcere
sămânța florii tăcerii
bobocea-n muguri de lumină
Pe textul:
„despre stingere și lumină" de George Pașa
\"Nu e ușor cu-o aripă tăiată…
Tu ce mai faci? E bine-n viața ta?
Eu scriu, iubito, ca și altădată:
Traduc din limba țării-n limba mea\"
și vei avea aripile Invierii
într-un ybor nou
Pe textul:
„ Scrisoarea a noua" de Stefan Doru Dancus
