matematic, sunt insuportabil. practic, sunt invizibil.

Poem frumos. as scoate versurile
\"căutat cu febrilitatea matematicienilor dornici să cunoască
soluția unei probleme nerezolvabile\" si ce-i in legatura cu ele, din titlu.
sunt prea multe argumente ca sa aleg unul care sa motiveze ce-ti spun.

Vasile, femeile (daca la ele te referi in prima strofa) nu gandesc, nu simt la fel ca barbatii. Cine crezi ca e mai dorit pentru o femeie: cineva langa care aceasta stie cum e, langa care s-a simtit bine, sau cineva nou, inca neatins, care sa le para mai misterios? stim cate mistere pot fi in chiar omul de alaturi?

white amputee toilet love
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Leonard Ancuta [batranutragator ]
2010-05-13 | |




\"și în fiecare dimineață cînd răsare soarele
rămîn încremenit ca un iepure prins
în faza mare a farului
de la mașină!

ori

matematic, sunt insuportabil. practic, sunt invizibil.
poezie [ ]


\"când plouă sunt viu în rest astrele deasupra îmi încremenesc existența
cum farurile mașinii iepurele de câmp\"

Bărbații se încadrează la matematici speciale, deci complicați, adică \"insuportabili\"!

Niciodată A(dultul) nu este identic cu A(dolescentul).

Ei sunt pasionați și pasionali, altfel... nici nu le simți prezența, sunt \"invizibili\".

Îmi place starea aceea de încremenire din final, imaginea unui iepure de câmp în bătaia farurilor.

Ottilia Ardeleanu

Curios, sau pur și simplu coincidență, azi m-am întîlnit cu Adrian Firică (nu l-am văzut de o juma\' de an) și îmi povestea despre un matematician rus care a rezolvat o problemă (de matematică, firește) pentru care a luat premiul Nobel. N-am apucat să cercetez chestiunea pe internet, am dat de acest poem însă, la care am rezonat, mai ales la prima și ultima strofă. Strofa a doua parcă e din alt film.

domnule Popovici: după cum am mai spus în câteva rânduri, dacă am crede vreodată că am scris ceva perfect, aș înceta să mai scriu; totuși, dacă așa am gândit textul, personal nu văd acele motive pentru care aș renunța la ceva; posibil să fie numeroase motivele, dar m-aș mulțumi cu argumentele principale; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

Silvia: femeia este numai un pretext; mulțumesc pentru prezență (și îmi pare rău că ai șters postarea de astăzi).

domnule David: aleg... să sun un prieten - \"cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine\" (Kant); alegoria respectivă am mai folosit-o; intenția mea era să vă scutesc de efort, dar nu am găsit-o cu ajutorul browserului; dacă tot vă place \"literatura comparată\", vă sugerez să căutați prin textele din 2005/6 - o găsiți sigur; mulțumesc pentru prezență, idiferent de intenție.

Ottilia: înclin să fiu de acord, nu este vorba despre un raport de identitate, ci despre unul de alteritate; mulțumesc pentru lectură (și scuză-mă pentru textele la care nu am mai răspuns, eram hotărât să nu mai răspund la nici un comentariu, dar nu am vrut să creadă domnul David altceva.

Liviu: sănătate lui A. Firică; mulțumesc pentru lectură și semnul despre.

Vasile Munteanu,

\"Aș fi vrut să nu mă întâlnesc niciodată cu nimeni\".N-ar merge mai bine și firesc receptat să scriem:Aș fi vrut să nu mă întâlnesc vreodată cu cineva?
Pentru a evita negarea negației.

\"Numai astfel să fiu cu intensitate dorit,căutat cu febrilitatea matematici-
enilor dornici să cunoască soluția unei probleme nerezolvabile.\"

Sau,poate,și altfel:Crezând și fără să știi neapărat de ce,că poți fi și apare minunat,că Omul este precum Dumnezeu-Creatorul său,iubire.Atent și uimit
după ce a aflat de existența pleiadelor de stele,poetul nu poate fi împiedicat de adulții neajutorați sau de norii care,de altfel, protejează pleiadele.Acestea ,devoalate,se arată și există pentru că poetul există și le invocă,ceva care face ca și Femeia să i se arate,să dorească cu intensitate și să se dăruie Bărbatului întru nobila întregire a Creației!Aceasta ar fi calea,cred eu-o femeie,o poetă.
Constanța .

d-ră/d-nă Constanța: judecând sub raportul condițional-optativului (las la alegerea dv care numitor, care numărător), da, ar merge; numai că eu nu mă feresc de negarea negației; din simplul motiv că (dpdv logico-matematic) are valoare de afirmație (știți dv, - cu - = +), ceea ce vine să contrazică, de exemplu, afirmația domnului Popovici, că se poate renunța la ceva din prima strofă.

iată cum (intuitiv sau analitic) negarea \"Celor 7 fecioare\" (Pleiade), în realitate, reprezintă echivalentul afirmării a 7 femei; raționamentul este simplu: nimic nu se poate nega sub raportul Ființei; negând ceva, afirmăm contrariul (un ateu, de exemplu, este tot un mistic: el crede că D-zeu nu există)


bine, raționamentul acesta, după cum observați, este valabil dacă am spune astfel; dar, nu-i așa, nu am fost spus; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre.

din exterior, orice poti spune despre interior.
din interiorul matematicii, poetico-matematic vorbind, as face urmatoarea \"substitutie\"

\"dornici să cunoască
soluția unei probleme nerezolvabile\"

dornici să găsească
soluția unei probleme nerezolvate

cunoască înlocuindu-l cu găsească
si nerezolvabile cu nerezolvate

sigur, Poetul e liber sa faca ce vrea. eu doar am spus, n-am dat cu parul.

imi place ca sunt multe puncte de vedere, cat despre \"tentatia imposibilului\", tine de \"tentatia labirintului\" si inca ceva...

domnule Popovici: în primul rând, știu că ce spun este evident, dar perspectiva ontologică nu este totuna cu perspectiva epistemologică; prin urmare, a găsi nu este echivalentul lui a cunoaște; în al doilea rând, nerezolvatul nu incită la fel de mult ca nerezolvabilul; haideți să nu omorâm Misterul de dragul hipercorectitudinii logicii gramaticale; pentru că dacă legile despre cum vorbim sunt simple convenții ale comunicării, perisabile de la o generație la alta, cu legile matematicii se pare că lucrurile stau cu totul altfel.

și precizarea că departe de mine gândul de a interpreta punctul dv de vedere ca pe o agresiune \"cu parul\" (ideatic); am spus numai că doresc să văd care sunt argumentele, pentru că nu am exclus posibilitatea de a avea dreptate; cum, de asemenea, e foarte bine că există diversitate de opinii; după cum spune o formulă deja consacrată: diferența calitativă dintre indivizi duce la evoluția speciei.


cu mulțumiri pentru opinie,
Vasile Munteanu

In Africa, atunci cand seceta usuca raurile, crocodilii refuza sa plece.

Ei se ingroapa in noroiul disponibil si incremenesc.

Aceasta poezie este ca un ochi galben deschis brusc de crocodilul ingropat, uitat, mult dorit, incremenit, un ochi galben spuneam, vazut de un dromader detracat, venit sa se adape...

ia si ma mananca, Vasile, caci esti viu!

iar tu Silvia, daca tot ai pus intrebarea, acuma da-ne si raspunsul.

Tu, tu ce crezi?

e și acesta unul dintre neînțelesuri, Șerban, al lutului care devine trup; este adevărat, în unele perioade ale anului, apa lipsește, dar ritualul se cere înfăptuit; nu putem reproșa acest lucru practicanților; să iertăm, căci a trăi înseamnă pândă; ai dreptate, căutarea, a pleca nu conferă certitudinea aflării, după cum nici a rămâne nu înseamnă a cunoaște; dar dacă Ceva s-a transmis prin timp astfel, înseamnă că astfel Ceva este Viu.


mulțumesc, Șerban, pentru prezență.