lunecând

versuri curgand ca o apa sarata de mare :), serpuind parca, creand o stare de vraja-visare - \"un labirint... și în care doar sfârșitul/pare că nu s-a sfârșit/ acum\". Intre somn si treziire, undeva pe un tarm, exact acolo unde apa loveste pamantul as situa versurile - sus si jos, gand ranit, peste ranit, din crin lunecand si... dorul doare. Acum. Cu placerea lecturii,
numai bine,
alex

Ioan-Mircea Popovici,
frumos poem! Morala: Ați reformulat un adevăr usturător:
fiecare îl avem numai pe Azi; Mâine nu există.
Datorită repetițiilor există aici și un ecou care punctează tragismul lui ”panta rhei”, ca și cum dacă nu ești sigur de ceea ce se petrece,primești imediat o nouă confirmare - omul curge din sine chiar sub ochi săi...
Cu stimă, liviu ofileanu

am visat că se vorbea despre el
se ascundea să nu fie prins de pescăruși
când am deschis ușa spre curtea interioară
sub streașină
el
cu o carte
învelită-n inimă
îmi zicea

viața se umple de glume
lasă moartea să intre în ea
marea-i sămânță de spume
venus împacă pe nu și pe da

puțin mai târziu
va fi ora

Acest limbaj având bruște creșteri de tensiune - unde rănile pentru gând tac - este un boicot al conștiinței împotriva nedreptății datului vieții.

slefuirile care le da timpul
sunt trecerea la limita
nu ca revolta
ci acceptare


sigur
fiecare trepta
e-o experienta amara
precum acordul dintr-o simfonie
ce cronofagie se petrece pana la acordul final
asa se face ca-n plaja cu suflet
apar mereu un portativ
un calaret si-un
cal

uneori explicit
alteori prin transfer
ori uitate-n mister

matematic vorbind
aceasta-i o functie-n scara
o clasa importanta de functii
sunt functiile masurabile
care sunt limite uniforme de functie-n scara

Noul poem \"Uitate-n mister\" comunică longitudinal - adică prin cvasiperisabilitatea sa din comentariu - cu poemul de dinainte, ducând fragilitatea și interactivitatea sa până la o conturare a geografiei personale. Mi-a plăcut metafora-hiperbolă a cronofagiei. Revolta se pleacă înaintea acceptării, ca să se re-revolte și să se reaccepte. Plaja cu suflet (am simțit și eu duhul ei) comunică în versurile tale, Ioan-Mircea, prin motivul literar al scării cu trepte, chiar cu acordurile largi ale mării-simfonii. \"Acordul final\" de care vorbești mi-aduce aminte de romanul \"Yoyo\" al lui George Vasilievici, în care se închipuia în galopul acela furișat cu iubita sa prin parcul Tăbăcăriei, sau pe plajă ca atacant de fotbal - la tine-n poem fiind superb motivul poetic al calului suprarealist (ca la Salvador Dali), al călărețului îngropat prin portativele nisipului arat.
Când murea George Vasilevici l-am visat pe Marin Mincu plimbându-se înnegurat pe plajă, chiar cu un fular fluturând în vânt. Nici nu se uita în jur, mergea. Se ducea împotriva vântului. O imagine a artistului ce arde etape ca să zboare din marasmul existențial.

Igitur,
pe 3 iunie
la orele 17:01
la amphiteatru din spatele teatrului Soveja-tabacarie
se organizeaza lansarea revistei Tomis dedicata lui George
cu lectura de carte la care va participa si alexis care crede

cand am ajuns acasa singurul lucru care lipsea era ceasul cu pendul si zodii
remmy intrase singur in colivie se certa cu cel din oglinda il injura marinareste si-l ameninta cu plecatul...