Jurnal
Claustrofob
migrene
1 min lectură·
Mediu
Sunt un fluture prizonier. Respir în camere portocalii, de împrumut, cu ferestre spre gang. Aprind țigări de câte ori ridici tu lumi în spatele limanurilor. Îmi disimulez culorile în zboruri ordonate. Un viorist cântă între ziduri, tu plătești. Apoi înșiri cuminte drumuri, treziri și fluturi, alți fluturi. Un copil aruncă lumini albastre în port, te caut, catargele sunt cruci mișcătoare. Miroși a țărm.
O femeie cu ochi albi, e nefiresc, tu vezi?! Nu te miră, fotografiile tale sunt alb negru. M-ai țintuit la fereastră ca pe-un fluture în insectar, văd gangul sinucigașilor romantici după perdele și îți povestesc uneori despre el. Tu zâmbești, ridici din umeri și ridici lumi.
N-ai avut niciodată curajul să privești în jos.
024072
0
coincidențe vii
cu vise de milene
formule-n care știi
să faci dureri să tacă
a clopote și-a tocă
nu cred că-i cu supărare
sugestia formei de seară
fluturele
(fereastra spre gang)
în camere portocalii
cu ferestre spre gang
sunt fluturele din vis
de câte ori ridici tu lumi
în spatele limanurilor
disimulez culorile
în zboruri ordonate
un violonist
cântă între ziduri
tu plătești
apoi înșiri cuminte drumuri
treziri și alți fluturi
un copil aruncă lumini albastre în port
te caut
catargele sunt cruci mișcătoare
miroși a țărm
și-a dragoste
sunt femeie cu ochi albi
tu vezi
fotografiile tale sunt alb negru
m-ai țintuit la fereastră
ca pe-un fluture în insectar
văd gangul sinucigașilor romantici
după perdele
și îți povestesc uneori despre el
tu zâmbești
ridici din umeri și ridici lumi.
n-ai avut niciodată curajul să privești în jos