despre stingere și lumină

remarcă, reflexie, constatere. Impresionant limbajul, impresionantă hotărîrea. Din inimă se nasc dimineți, acesta e mesajul primei strofe. Nu întunericul, ci lumina, mesalul poemului. Concluzia resemnării în ultima strofă. Așa este, trecerea e mai presus de ființă. Ticăitul ceasului, aripile păsării, zbaterea omului... Deșertăciunea bine atinsă de înțelegere.
Paște fericit! Un poem pentru o clipă de viață.
LIM.

: nostalgia de aici este, putin molipsitoare. sau au pus astia ceva in aer de suntem cam toti pe aceeasi frecventa. oricum un poem cu o fundatie solida, si aici ma refer la folosirea simbolurilor atat exasperante in existenta unui poet.

Sensibilitate maximă țâșnește din versurile acestea-imagini. Întârzierea aceasta la apel este divină. Zborul poetului este desăvârșit.
Rămân tăcută, spre meditare.
Un poem deosebit!

Paște fericit!

Ottilia Ardeleanu

Domnule Mureșan, fără îndoială, textul are și unele neîmpliniri, dar ceea ce spuneți dumneavoastră a fost și în intenția creatoare. Mă bucură faptul că veniți, de această dată, și cu argumente în favoarea a ceea ce spuneți. Vă mulțumesc!

Ștefan, poate că mai mulți suntem conectați nu pe frecvența, ci pe lungumea de undă a Luminii. Îți mulțumesc!

Ottilia, îți mulțumesc pentru lectură și semn.

Tuturor, sărbători cu lumină în suflet.

“se zbate, speriată, în scorbura timpului,
inima, ca o pasăre

întârziate la apelul picăturii de rouă,
zorile, răsăritul

când lumina țâșnește din cupa adevărului,
să se prelingă, peste munți,
până la picioarele tale,
eu Te chem.

spune tu, inimă-pasăre,
câte bătăi se vor strânge
până la zborul desăvârșit?”

las întrebarea
învelită-n tăcere
și plec

la întoarcere
sămânța florii tăcerii
bobocea-n muguri de lumină

Yannelis, desigur, varianta pe care o propui îți reflectă stilul, fiind oarecum așezată după felul în care îi percepi muzica ideilor. Mai scriu și eu așa, uneori, însă, de această dată, am lăsat emoția să vorbească, chiar dacă, neîndoielnic, și aici gândul e aproape de cuvânt. ce este drept, și eu m-am gândit la inițiala majusculă în structura \"te chem\".
Sărbători luminoase îți doresc, alături de cei dragi!

multă sensibilitate, emoție și lumină.

*știm: când le vine vremea, toate se sting,
degeaba întârziem cu ochii pe ceas.
spune tu, inimă-pasăre,
câte bătăi se vor strânge
până la zborul desăvârșit?*

strofa de final deosebită

mă bucur că am ocazia de a vă dori
un paște fericit!

cu sinceritate,
teodor dume,

Apelul inimii-pasăre din scorbura omului vechi este în întregime metaforică. Paștile Domnului cu bucurii și multiple realizări!

Teodor, Într-adevăr, ultima strofă poate plăcea mai mult unui spirit speculativ ca al tău. Sincer, de multe ori și eu caut aceleași lucruri în textele altora. Îți urez \"Paște fericit\" și \"La mulți ani\", fiindcă mâine împlinești o vârstă! (Și mie mi s-a întâmplat de vreo trei ori să fie Paștele de ziua mea)

Dragoș, apelul e către inima, dar,-de ce nu?-și inima poate chema la apel.

Mulțumesc! Paște fericit!