Ioan-Mircea Popovici

Bate briza mării printre Amintiri
Cu Locuri, Oameni, Întâmplări și Iubiri
Cu încetinitorul pe clipele lungi
Începutul Binelui este pretutindeni
Iată-mă-s Azi, o umbră rătăcită pe Plaja Vieții
De la primele ore ale dimineții, la capătul digului de la Pescărie
Așteptând răsăritul Soarelui direct din mare
În luna lui Cireșar, lângă Bătrânul de la Far
Care mă invită în barca lui de Insular
Să profităm că marea-i ca oglinda
Și să vâslim împreună până la Insula Farului
Unde cireșii, încărcați de cireșe și vișinii, încărcați de vișine
Așteaptă să fie ușurați de roadele darurilor Tuturor Sfinților
De la Ispas până de Sfântul Ilie
Când, de la Frăsinei, vine Sfântul Isihie
Să sfințească cu Tămâie, Smirnă și Poezie
Insula, Marea, Omenirea și Zarea
“Tu, în ținută de plajă, cu câteva păsări rotind timona văzduhului, pictezi Pânza Albă
cu o epistolă în versuri, vizualizând statuia lui Ovidiu, cel care cândva metamorfoza exilul în poezie…”

Prin Rama de la Mama și-a făcut apariția Domnișoara-n Albastru... https://ro.pinterest.com/pin/1688918604005854/
“"la încrucișarea Cerului cu Pământul
Marea este cea mai frumoasă
când vine vorba despre Tine

Te încadrez la iubire
clipa în care uiți că exiști"

https://ro.pinterest.com/pin/188517934392272892/?e_t=60bd3e8e8e294685a79f29d60db7bdfc&utm_campaign=hfdigestpins&utm_content=188517934392272892&utm_medium=2004&utm_source=31&utm_term=4

https://ro.pinterest.com/pin/41517627802430822/
https://ro.pinterest.com/pin/774124912134284/
https://ro.pinterest.com/pin/13229392650984930/
https://ro.pinterest.com/pin/1266706139041361/

Constanța, Sâmbătă, 6 Julie, 2024

Cu încetinitorul pe clipele lungi

"la încrucișarea cerului cu pământul
marea este cea mai frumoasă
când vine vorba despre tine

te încadrez la iubire
clipa în care uiți că exiști"


Bate briza mării printre Amintiri
Cu Locuri, Oameni, Întâmplări și Iubiri
Cu încetinitorul pe clipele lungi
Începutul Binelui este pretutindeni
Iată-mă-s Azi, o umbră rătăcită pe Plaja Vieții
De la primele ore ale dimineții, la capătul digului de la Pescărie
Așteptând răsăritul Soarelui direct din mare
În luna lui Cireșar, lângă Bătrânul de la Far
Care mă invită în barca lui de Insular
Să profităm că marea-i ca oglinda
Și să vâslim împreună până la Insula Farului
Unde cireșii, încărcați de cireșe și vișinii, încărcați de vișine
Așteaptă să fie ușurați de roadele darurilor Tuturor Sfinților
De la Ispas până de Sfântul Ilie
Când, de la Frăsinei, vine Sfântul Isihie
Să sfințească cu Tămâie, Smirnă și Poezie
Insula, Marea, Omenirea și Zarea

“Tu, în ținută de plajă, cu câteva păsări rotind timona văzduhului, pictezi Pânza Albă
cu o epistolă în versuri, vizualizând statuia lui Ovidiu, cel care cândva metamorfoza exilul în poezie…”

Constanța, Sâmbătă, 6 Julie, 2024

Deocamdată atât pot să vă spun. Mulțumesc. De câteva zile am
febră. Fiți deschiși în fața destinului. Fiecare om cu steaua sa. Nu uitați. Și Soarele este o stea, Cea mai apropiată de inima ta... Următoarea-i Proxima Centauri, la 3 ani lumină de noi... Ai grijă de Soarele tău, de Pământul tău, de Marea ta...de Râurile tale, de clipele tale cu suflet...

Pilda talanților de ieri
(Rodește azi)

A plecat Începutul de la casa lui
Pe cărare neumblată
Pe rouă nescuturată
Din Acum şi Altădată

Sigur că nu-i destul să priveşti
Trebuie să şi vezi
Şi vederea cu ochii de sub frunte
Se completează cu vederea cu ochii minţii
Şi cu ochii sufletului…


Intenționam să răspund bucuriilor de ieri mâine și azi să mă concentrez doar la operația de la picior, pentru vindecarea ranei pe care mi-a făcut-o o rădăcină de viță de vie de care m-am împiedicat la Pescărie. Dar ieri am trăit Pilda înmulțirii talanților, motiv pentru care m-am trezit cu dorința de-a mulțumi pentru darurile primite și de a le înmulți cu bucurie, cu dragoste și mai ales cu smerenia pescarului care se mulțumește cu ce primește de la Dumnezeu și de la Mare… Nu lăsa niciodată mândria să biruiască bucuria recunoștinței și smerenia credinței…

Într-o noapte câinească, ploua cu găleata, bătea vântul din toate părţile şi un necăjit trăgea după el un sac burduşit cu hainele lui. Îl lăsa la marginea trotuarului, se întorcea vreo 20m, unde lăsase alt sac, îl trăgea lângă celălalt sac. Tot timpul se uita spre cer, înjura şi se certa cu Dumnezeu. Indiferent ce vorbe folosea, simţeam în omul acela o credinţă puternică, de vreme ce stătea el de vorbă cu Dumnezeu... A doua zi am simțit că necăjitul acela m-a făcut să privesc cu alţi ochi lumea și relația cu Dumnezeu...

Zicerile mele-s precum cumpăna-n deșert
la care lipsește găleata
și lipsește lanțul
sau dacă sunt astea
lipsește kila aceea
care se pune-ntr-o parte
ca găleata
să facă plinul cu apă…

Ambilor, mulțumirile mele să vă fie semne de prietenie…"Minuni mai mari ca omul nu-s", Sofocle. Chiar acum când toate-s spuse și nimicul prinde rost/ i cel mic răsturnă-n semnul mirării/ semn potrivit zicerilor mele…Cu António Lobo Antunes, mi-ai dat un nume pe care-l voi întâlni-n primăvara aceasta, într-un fel sau altul. “Pe râurile ce duc...” voi regăsi bucuriile vieții pe râurile mele. “Explicația păsărilor” și “Tratat despre pasiunile sufletului” îmi vor aduce aminte de diminețile Sloteriste de Marți, de la Universitate, după care, mergeam pe jos, pe Republicii, până la Armenească. Vis-a-vis, la numărul 50, deschideam o poartă mare, făceam câţiva paşi şi sunam la un clopot, ca de talangă, trăgând de mâner, un fel de cap de lup dacic. De la mansardă, din atelierul său, Ștefan Câlția deschidea o fereastră și-mi spunea, “uşile sunt deschise, urcă”. În faţa uşii, baloţi mari cu bumbac, ca nişte nori pufoşi, aşteaptă. Ce faci cu saltele astea? Fac hârtie pentru cărţile mele de gravură. Pe şevalet, personajul din ultima pânză pictată, “Pescar cu tichie verde” era martorul întâlnirilor noasrte, pânâ când l-am luat cu mine-n Galeria de la Pescărie cu care am deschis Colecția Poveștilor pe Pânză…

Non Ho L'Eta
https://www.youtube.com/watch?v=aX9IYTFjiik

Peninsularul meu, Yannelis-Alexis Pipirig/ Oricum ar fi vremea, iese cu noaptea-n cap, pe Dig/ Cu șevaletul și cu lansetele de țaparină/ Cu sufletul plin de Mare și de Lumină…/ Se făcu poveste-n suflet, ca un zâmbet trecător/ spre poiana cu stupina și cu apa de izvor…/ Nu-ți mai bate cuie-n gânduri/Lasă-le din floare-n floare/ Și pe pânza ta apare/ Azi o floare, mâine-un Soare…

Arta, Cearta, Harta, Carta, Marta, Maria, Pălăria, Pescăria, Zicerea, Facerea, Gând, Vânt, Cuvânt, Culoare, Cer, Pământ, Mare. Aceștia sunt cei 17 vectori ai poveștii mele de la Pescărie-n care peștii abisali, peștii astrali, stelele căzătoare și peștii din Mare apar în Picturile Doamnei mele pentru care scriu de la începuturi și până acum.

Povestea începe cu Dorra care a apărut la noi pe Scara cu Iederă într-o seară, speriată de petardele din Piața Chiliei… Trei zile a stat Dorra pe preșul de la intrare, vreme în care s-a împrietenit cu Pescărușul de la Pescărie, cu fiica noastră, Ioana-Dina, cu Petrică și cu Îngerul…

https://www.calameo.com/read/0048818959f69c52ce747

După cal, câinele este cel mai bun și fidel prieten al omului...

Mulțumiri pentru trecere, apreciere și urarea de spor
Urare care s-a potrivit cu starea de dor

“O să existe întotdeauna romantism pe lumea asta, pentru cei care sunt demni de el." - Andre Maurois

Venise dimineaţa de azi şi eu
Ca un ardelean care mă respect
Nu terminasem seara de ieri…

În rugăciunea de mulțumire pentru prietenia și prețuirea voastră, nu fac trei pași pe Scara Fără Nume de la Pescărie și pe Arcadele Pontice și Peninsulare dau de BĂTRÂNII DE LA FAR… Trecând la celălalt capăt al scării dau de Cel care zice…

Lume multă stă să vadă
Cum stau stelele să cadă
Cântă pasărea măiastră, zboară prin zăvoi
Nici o flacără nu arde dacă nu-i din noi…

https://scarafaranume.blogspot.com/?fbclid=IwAR3q8JJRo7uHJAmOvHaSwQDinxgaNHGj5GT04fKbXEUHSZVb4PvPld0C42k


Între Ordine și Hazard există o mie de Punţi și Scări pe care omul le trece zilnic. Uneori le trece bine şi se bucură, alteori pică de pe ele în hăul tristeţii. La orele dimineţii, totul pare posibil…

Iau pana gândului şi-o înmoi în călimara neproiectelor şi a neadreselor. Evanescenţe, cuvinte-nedeterminate dar pline, geografii de alte tipologii, aprinse, şoptite, se ordonează în haosul aparent al libertăţii visului. Trec zile şi eu, scufundat în noua pasiune, mă înfrăţesc cu fraţii lui Yannelis-Alexis Pipirig, fixând golul de dincolo de casa cu iederă în aspiraţia la viaţă a celor care şi-au lăsat gândurile în plimbările atemporale pe dig şi-n discuţiile aprinse la „Cina cea de Taină…”

Vine în povestea noastră visul încărcat de dor
Ca un cer după furtună, plin, senin, cu nici un nor
O lumină de niciunde ţine-n noi clipele lungi
Ca atunci când bucuria o trăim numai în lunci...

S-a lungit în mine cântul, clipa a-ncolţit un gând, viaţa noastră-i o culore, cer şi mare şi pământ. Din pământ creşte o floare, cu seminţe zburătoare între Minte, Inimă și Mare. De la Nimic la Punct, de la Punct la Linie şi de la Linie la Suprafaţă, trecerea este precum încolţirea seminţei, a castanei, a sâmburelui de caisă…

Jocul secund între text și imagine, între realitate și imaginar, îl fac stelele căzătoare de pe pagina mea cu Pictură, Poveste și Poezie. Poezia este ceea ce este fără să fie! Pentru că dacă ar fi, ar fi istorie, nu ar mai fi Poezie. Pictura și Povestea sunt rudele colorate ale Poeziei… În RodAdoR, George este Pescărușul Scriitor cu pana la purtător… Fumătorul de pipă face un rotocol de fum zburător... "Cum hoinăream așa prin nori de fum,
brusc am zărit pe cer o verde stea.
Când mă gândesc la steaua de acum,
îmi pare, mai degrab', o albăstrea..." Vorba aceea mai veche: Deși n-am spus-o, o repet. Deocamdată, atât am avut de spus...

Textul acesta merită 7 stele verzi
Jocul secund între text și imagine, între realitate și imaginar, îl fac stelele căzătoare de pe pagina mea…

“până atunci, cu un pastel bine-ascuțit,
să creionăm o altă iluzie.
linii subțiri să redea ceva
din tristețea noastră amară,
fără să fie nevoie de tiv.”

Totuși, de tiv avem nevoie din două motive
Primul motiv fiind afirmat aici

“ți-am trecut povestea prin urechile acului
și-am tivit marginea zdrențuită a singurătății.”

Al doilea motiv, nu putem uita de “scama din tivul cortinei vieții” care azi, de la primele ore ale dimieții este zi aniversară… cu doi într-o gară…



Mustăria lui Dan Perșa își aniversează azi ziua de naștere. Noi, cei de la Pescărie, nu scăpăm nici o clipă de bucurie, când este vorba de o aniversare… Nimic nu mă poate uimi mai mult ca frumusețea simplității vieții de la Mare… Scoica și Bila Albă sunt de la Pescărie, care-au ajuns în Galeria noastră aduse de Pălăria Albastră a lui Vasile-Ilie Plătică de pe Plaja de la Eforie… Celelalte patru scoici sunt primite de la Îngerul Cu Aripi Invizibile, aduse de pe o plajă din Maldive… Evident, Jocul secund dintre Mustărie și Pescărie, în echilibru cu cel dintre Eforie și Maldive îl face Scama din Tivul Cortinei Infinitului, cea care acoperă și descoperă Scena Vieții de la primele ore ale dimineții… Așa cum am mai spus, telepatic, scrisorile mele invizibile au ajuns la tine. Numai tu le poți vedea cu inima ta… Pictând Pânzele Albe ale Vieții, de la primele ore ale dimineții, de la Cetatea Sumerului până la Inima Misterului, din Interiorul Absolutului Abstract, din unu-n unu, din doi în doi, din trei în trei, cu tigri, pantere şi lei, cu vulturi, porumbei și fluturi, cu pescăruşi voiajori, prin acum şi prin uneori, din când în când sărind Calul cu Logaritmul şi cu Radicalul până pe tăria Țărmului Înalt cu cărare coborâtoare la Mare, trecătoare pe la Bricul Mircea, în felurite genuri literare, de la epic la liric, într-un ibric, valuri, valuri de arome exotice ies în întâmpinarea primelor raze de Soare. Croitoreasa de chimonouri pentru manechin coase, cântă, dansează, trăiește, visează, pictează pânzele albe ale vieții de la primele ore ale dimineții… Așa suntem noi, aceștia care trăim la Pescărie... Clipele noastre sunt lungi, colorate, cu șficuiri și o mie de iubiri...

Pânzele albe ne așteaptă să le pictăm... Zilnic, de dimineață, cărările inimii ne cheamă să punem pânzele în ramă... Mie îmi place să las pânzele dezbrăcate... Gama majoră și gama minoră fac echilibristică printre subiectele zburătoare... Este și nu este, are și nu are, face și nu face, suntem și nu suntem, cântă sau tace, oricum ar fi, pânzele noastre sunt altceva și-mi place că suntem așa... și noi și ele...

O mie și una de mulțumiri, cu urarea de tot atâtea fericiri și bucurii din iubiri…

Într-o dimineață de Joi…
Ritualic și cu alai, Floarea Roșie intră-n scenă purtată de Gabriela și Mihai… Nici nu se putea un moment mai porivit ca acesta… Într-o dimineață de Joi…
https://ro.pinterest.com/pin/492581278008726358/

Între desene și manuscrise, Poeta cade pe gânduri și vise...

https://ro.pinterest.com/pin/418131146666160042/
Trei țesături colaterale... Domnișoara Ștefania pregătește un Poem din imagini și cuvinte cheie. Plecând de la imaginea cu Doi Y-greci, O cumpănă-n balans, un pițigoi și o bezea garnisite cu Trei Țesături Colaterale...
https://ro.pinterest.com/pin/143552306875989892/
De aici, de pe Digul din RodadoR, pleacă pescărușii la colindele cu Dor de zbor prin bucuria din copilărie...
https://ro.pinterest.com/pin/574631233717798646/
Păunița cu evantai aduce vorba despre Trăsura Doamnei Ludens, cu coviltir, vizitiu și cai...
https://ro.pinterest.com/pin/27443878973508315/
Iapa de la trăsura Doamnei Ludens, în ținuta-i de epocă, fixată într-o fotografie, așteaptă o Pălărie din luna Mai...
https://ro.pinterest.com/pin/839076974340792128/

Prietene de condei, vrei nu vrei, din inima lucrurilor așa se vede...

Eu nu inventez nimic... De la Cântecul Amintirilor/ Ardeleanu de la Mare cântă/ Acea întamplare fericită/ În care Cântecul Mării de Azi/ Se adună-n refrenul lui Love/La un loc cu lebedele pe lac...

Azi, de la primul clic până la ultimul
Ne apăsăm pe realitatea de la Pescărie
Cu Cânecul Mării în prelungirea celui vechi
Cântecul de la capătul digului
Despre care am vorbit zilele trecute
Când am spus despre structura 11101110/00000000
În care 1 înseamnă versuri de 10 silabe, 0 de 8 silabe
Melodia începând cam din secunda 53 de aici
https://www.youtube.com/watch?v=ov6rfdD8F6Q

Nu-i un fonfleu pe bombeu sau vreo păcăleală
Este ceva foarte serios care începe cu un tablou
Fata cu zmeul de hârtie de la Pescărie
Pe care-l găsești în pagina mea de ieri
Vorba lui Ben Todică
“Trist e că un sait ce-şi zice România culturală
Maculează Virtualul cu-o asemenea greşeala
Cioclii cu apocalipsa-s brand de-acum, din Europa
Autoarea poeziei este Eliana Popa.”

Ce și cum, nu mai contează
Pisicuța mea visează
Că la noi, la Pescărie
Este vară-n Pălărie
Cu scandal la Broscărie…

Între culegătoarele de scoici, pistruiata Monica, fata cea mică a lui Vasile de la Pescărie, avea talentul de-a vorbi cu Luceafărul, tainic folosindu-se de scoica-evantai…

https://ro.pinterest.com/pin/37999190599461469/
https://ro.pinterest.com/pin/256916353735416615/

Știu. Un t a fugit din Eternitate. Cu toate acesea, Eternitatea rămâne aceeași... Focul viu din tată-n fiu...

Prima oară am citit-o azi noapte
Și-am vrut să las semn de trecere
Am spus să nu mă grăbesc
Să-i las pe alții mai avizați
Să scrie despre
Atât pot să spun
O perlă rară între mărgele de sticlă
Dureros de frumoasă această Personală
Frumoasă și emoționantă

“-Mamă, hai să vezi!Mama veni la fereastra
din bucătărie.Am rămas amândoi fără grai:

Tata la tomberon
În plină iarnă”

Undem mai pui că plecarea-n Eterniate
A avut loc la un Simpozion de Geometrie
Un fel de Universală Vie
În care nimic nu se pierde
Totul se întâmplă să fie spre armonie…

De aici, de unde Clipa e Izvor de Vis şi Dor
Stau pe dunga unei rame şi privesc cum trece-un nor
Peste gândul întâmplării unui răsărit de soare
Cea mai vie amintire, semn de carte de-nvăţare
De la toţi şi de la toate poţi lua învăţătură
Încă, încă o tură… Din când în când
Uităm, uităm, uităm să mai iubim…
Că nu degeaba spune Poetul

“Învaţă de la toate că totu-i trecător…
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!”


Pictând în culorile Infinitului ale Plajei cu suflet obținem Poezie-Vie, firească, cu viață, din viață, cu poveștile locurilor și ale oamenilor de la Mare…


Ioan Cel Nou de la Pescărie îți scrie de dimineață să ai parte de Viață Fericită vocației tale înaripată de Iubire și Veșnicie… De Gerul Bobotezei, Cântecul din Livadă dezgheață Inimile Curate care pot să vadă Cerurile Deschise Îngerilor care coboară printre oamenii îmbunătățiți și fericiți de cele întâmplate și colorate de Clipele Albastre ale Infinitului...

https://ro.pinterest.com/pin/549579960789256956/


”Din Isaia citire la sfinţirea apei se zice: “Şi cât de departe sunt Cerurile de la Pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre…”

De Bobotează și de Sfântul Ioan, Păsărarul Pictorului Ștefan eliberează păsările din colivie să zboare și să cânte prin Via-Vieții până dincolo de existenă...

https://ro.pinterest.com/pin/22447698122542976/

Femeia-n roșu, cu animalul ei de companie, caută Cărările Cântecului din Poezie...

https://ro.pinterest.com/pin/437271445083005418/

“Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, Asa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea…”

Magicianul, tulburat de cearta celor patru asistente de magie, Adela, Denisa-Delia, Otilia și Raluca, a găsit formula să le așeze pe toate patru pe tronul râvnit… făcându-le gâște… Doar Licorna le mai poate salva…

https://ro.pinterest.com/pin/7318418139014132/

La prima cafea cu Femeia-n Roșu
M-a uimit de câtă poezie trăiește în ea
Un singur cuvânt am schimbat
Restul sunt cuvintele ei…

“Vreau să te-ntreb, În zborul tău prin galaxii Te-ai întâlnit cu îngeri Sau cu Dumnezeu? Și de ce porți în suflet Stele vii, Poți s-aduci vindecare Sufletului meu? Dar ție, sufletul Cine ți l-a tămăduit? Și te-a-învățat la rândul tău să vindeci Îți simt lumina caldă, De negrăit, Cu ea vreau întunericu-mi Să-l spinteci. Să se facă lumină ! Poruncești S-ajung la tine -n ruga mea Fierbinte Să-ți scriu cu slove mari Dumnezeiești Să te ascult de-acum Cu luare-aminte…”

Autor este Dumnezeu... Noi suntem cei care facem să fie un pic de frumos , de bine și de poezie... E plăcut când cuvintele tale întâlnesc inimi curate... Cărările inimii sunt pline de flori, de mireasmă și de culori...


“Cuvântul nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Tatălui şi îşi îndeplineşte rostul lui.”

O semnificație a numelui Ioan este aceea de Lumină. Altă semnificație, "Dumnezeu este milos"…

“Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme! În locul spinilor va creşte Chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirtul. A Domnului fi-va slava, spre veşnică şi nepieritoare pomenire.”


Constanța, Duminică, 7 Ianuarie, 2024

În liniștea de la marginea Infinitului, la o cafea cu un vulpoi, în zilele de miercuri și joi... Cel mai mult discutăm despre vise, întâlniri și pictură…Tu știi foarte bine de acum să-ţi faci ordine-n ograda de pe pânza ta până când privirea personajelor se limpezește și fundalul se liniștește… Nu te lăsa ispitit de zgomote… Sunetul și culoarea bucură sufletul în liniște… Liniștea de la marginea Infinitului o găsești în sufletul tău dimineața, foarte devreme…

Vin vestile bune din toate părţile
La început ni se par proaste
Despicând firul în patru
Vedem că ne-am păcălit...

O clipă lungă-mi cade din creier în izvorul din inimă. O mie și unu de cerculețe se tot lărgesc în câutarea atingerii de Țărmul Înalt pe care un copil aleargă să înalțe un zmeu pictat cu un Inorog Alb pe fundal Albastru luni, Galben marți și Roșu miercuri... și tot așa-n cercuri, cercuri...
Mă trezisem să-ți spun că anul acesta-i Anul Matematicarului fiind suma cuburilor cifrelor 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9. Opt cuburi naturale, consecutive.... Mă uit la afișajul electronic al ceasului cu cuc și-mi arată ora lui Pitagora 3:45... Mi-a scăpat ora 3:14, ora preferată a lui Yannelis-Alexis Pipirig. Ora lui Pi și ora lui PItagora se aud dialogând în Agora... Între ele, clipele lungi zboară cu bucurie și cu dragoste prin Pescărie...Ia-mă și pe mine pe scuterul tău zburător prin RodadoR... Amănunte găsești pe pagina mea de azi…

Stelele căzătoare, care sunt mai norocoase/ Cad la mine pe plajă sau în mare.../ Dintr-o astfel de stea a ieşit Fata Mării,/ Valurile furtunii au scos-o pe plajă/ De unde, împreună cu Dorra, au intrat la noi în casă… Fără nici o exagerare… Conferința de Puncte Fixe cu Afixe Picturale, Poetice și Logaritmice a momentul în care am botezat Mantisa, Farul Japonez și tot Raftul lui Picasso… Să nu rămână nimic nesfințit și fără un nume de apelare…

Nereidele mele, echipajul lor se tot îmbogăţeşte. La început au fost 4, apoi 7. Acum sunt 77. La început le ştiam după nume. Acum le știu după poreclă… Vulpița, Barosana, Năzdrăvana, Cuconița, Cornelița, Ița-Fița, Alunița, Foc și Pară, Coculeț, Păr-Creț, Muta, Luduța…

O tăcere se ia după mine
Gândul ajunsese departe-ntr-o parte
Cu vise deşarte, unele le ştii şi tu
Pe cele mai multe, nu
Tocmai de aceea-ţi zic să le ştii
Să le ai în grija ta, a lui Ioan şi-a lui Vasile
În casa nouă de la Pescărie…

Remmy, papagalul lui Yannelis-Alexis Pipirig
Mi s-a urcat în cap
Îi place lui să facă blat cu ispitele
Eu îi dau frâu liber
Ştie el ce face
Altfel l-ar fi mâncat pisicile…

Scara lui Geo, cu calameo

Fiecare treaptă de pe Scara lui Geo este cu ferestre spre Infinit. Scara aceasta este precum Scara Vaporului, precum Coada Cometei, sau dacă vrei tu, precum Coada Zmeului…

https://en.calameo.com/read/004605841a5b52ce14ef9
Fratii Petreus http://en.calameo.com/books/004881895cc9ff68376d6
colaje marinărești (în care apar Dorra, Dorruța și Ponna)
http://en.calameo.com/read/00107378752a6f11be7d3
în așteptarea lui Alexis (cu Ponna pe coperta finală)
http://en.calameo.com/read/004605841a5b52ce14ef9
Cântecul Peninsulei (Cu Stradela Vântului pe copertă)
http://en.calameo.com/read/000077333ac34a007c793


Din pumnul de perle, iau o mărgea de sticlă și-i dau drumul pe pavajul care duce pănă la scara cu ferestre deschise spre Jumătăți Inegale de Infinit... Bila se rostogoleşte pe portativ căutând un motiv să se oprească într-un tiv cu iubire şi fericire. Alex is The best. Se știe aceasta de când era-n Brest. Drumul cel bun este drumul pe care omul se simte bine cu sine și cu celălalt…

Perspectiva așteptată

Răspuns la Părere cu Altă Părere Argumentată
Dacă Da sau dacă Nu
Chestia aceasta nu o poți ști decât Tu
Cel care faci alegerea-n opțiuni
Ce vine mai potrivit pentru planurile tale
Clar, haina care mi se potrivește
Pentru tine, doar o minune-ar fi să fie
La fel de potrivită
Așa că, m-aș bucura să vii cu argumente
În sustinerea părerii tale
Altfel ne-am opri la fonfleuri pe bombeuri
Care nu se potrivesc niciodată
Nici acum și nici altădată
Cu perspectiva așteptată…

Între Nu, Nu Prea și Chiar Nu
Arsenie Papacioc de la Techirghiol
Și Isihie de la Frăsinei
M-au îvățat amândoi
Două lucruri
Să nu las omul cu mâna întinsă
Nici când dă și nici când cere
Și dacă-i vorba de dat
Să dai din ce nu ai
Dacă chiar nu ai ce să-i dai
Îi întinzi omului mâna
Și-i strângi mâna
Și omul este mulțumit
Că l-ai cinstit și te-a simțit…

Între Nu, Nu Prea și Chiar Nu
Arsenie Papacioc de la Techirghiol
Și Isihie de la Frăsinei
M-au îvățat amândoi
Două lucruri
Să nu las omul cu mâna întinsă
Nici când dă și nici când cere
Și dacă-i vorba de dat
Să dai din ce nu ai
Dacă chiar nu ai ce să-i dai
Îi întinzi omului mâna
Și-i strângi mâna
Și omul este mulțumit
Că l-ai cinstit și te-a simțit…