Șapte ani de acasă

În ziua-n care am împlinit prima oară Șapte ani de acasă, eram la Voivodeni Mama ne-a făcut un tort cu cremeș Și-o tavă de cozonaci cu nuci și cu mac Tata mi-a adus o tricicletă și un cățeluș Sora și fratele meu mi-au dăruit Un coif de poveste și o mingiuță de un leu Prietenul meu, Cornel al lui Nonu, Mi-a dat o praștie și o pușcă de soc. În ziua aceea, pentru prima oară Cerul a coborât pe pământ Singurul meu gând era acesta Casa, curtea și grădina noastră Se întind pe un colț de Rai A plecat Începutul de la casa lui Pe cărare neumblată Pe rouă nescuturată Din Acum şi Altădată Sigur că nu-i destul să priveşti Trebuie să şi vezi Şi vederea cu ochii de sub frunte Se completează cu vederea cu ochii minţii Şi cu ochii sufletului… Acum, peste două zile, Trăiesc a 11 oară această aniversare Cărările inimii sunt pline de clipe lungi Colorate și luminate de o lumină interioară, Ca atunci când făceam șapte de ani acasă Pentru prima oară… Inima sub Rană Rana deasupra Inimii Picură o Lacrimă De Fericire, Recunoștință și Vindecare De sub Păsărar, cu multă candoare Privește lumea, Ynna-Myka, Pisica noastră cu trei picioare Adusă de Linda, la Pescărie Pentru că așa a fost să fie… Multe şi mărunte-s clipele omului De aceea-mi place să trag de ele Să le lungesc cât mai mult Şi astfel să călătoresc Şi să iubesc între lanuri, pe-o rogojină Mingiuța aceea de un leu Ajunsă acum bila din ultramarin https://en.calameo.com/read/002975624283331bc61d8 Deocamdată, atât am avut de spus… Constanța, Joi, 29 Februarie, 2024