după ce am tivit marginea zdrențuită a singurătății

Poveștile se țes, povestitorii...
În fiecare dintre noi este ceva.

ascuns subiectul, povestitorul/povestitoarea. El/ea ar exista în prima strofă, dar se diluează apoi, se multiplică în așteptarea autorului. Și nu cred că e neapărat psihologică poezia, cât mesajul transmis, nevoia tăcută, nu țipată. Da, omul e ființă socială, alături de alte caracteristici umane. Poezia e bine scrisă, cursivă, se citește încet și în liniște. Am receptat-o cu plăcere.

Textul acesta merită 7 stele verzi
Jocul secund între text și imagine, între realitate și imaginar, îl fac stelele căzătoare de pe pagina mea…

“până atunci, cu un pastel bine-ascuțit,
să creionăm o altă iluzie.
linii subțiri să redea ceva
din tristețea noastră amară,
fără să fie nevoie de tiv.”

Totuși, de tiv avem nevoie din două motive
Primul motiv fiind afirmat aici

“ți-am trecut povestea prin urechile acului
și-am tivit marginea zdrențuită a singurătății.”

Al doilea motiv, nu putem uita de “scama din tivul cortinei vieții” care azi, de la primele ore ale dimieții este zi aniversară… cu doi într-o gară…



Mustăria lui Dan Perșa își aniversează azi ziua de naștere. Noi, cei de la Pescărie, nu scăpăm nici o clipă de bucurie, când este vorba de o aniversare… Nimic nu mă poate uimi mai mult ca frumusețea simplității vieții de la Mare… Scoica și Bila Albă sunt de la Pescărie, care-au ajuns în Galeria noastră aduse de Pălăria Albastră a lui Vasile-Ilie Plătică de pe Plaja de la Eforie… Celelalte patru scoici sunt primite de la Îngerul Cu Aripi Invizibile, aduse de pe o plajă din Maldive… Evident, Jocul secund dintre Mustărie și Pescărie, în echilibru cu cel dintre Eforie și Maldive îl face Scama din Tivul Cortinei Infinitului, cea care acoperă și descoperă Scena Vieții de la primele ore ale dimineții… Așa cum am mai spus, telepatic, scrisorile mele invizibile au ajuns la tine. Numai tu le poți vedea cu inima ta… Pictând Pânzele Albe ale Vieții, de la primele ore ale dimineții, de la Cetatea Sumerului până la Inima Misterului, din Interiorul Absolutului Abstract, din unu-n unu, din doi în doi, din trei în trei, cu tigri, pantere şi lei, cu vulturi, porumbei și fluturi, cu pescăruşi voiajori, prin acum şi prin uneori, din când în când sărind Calul cu Logaritmul şi cu Radicalul până pe tăria Țărmului Înalt cu cărare coborâtoare la Mare, trecătoare pe la Bricul Mircea, în felurite genuri literare, de la epic la liric, într-un ibric, valuri, valuri de arome exotice ies în întâmpinarea primelor raze de Soare. Croitoreasa de chimonouri pentru manechin coase, cântă, dansează, trăiește, visează, pictează pânzele albe ale vieții de la primele ore ale dimineții… Așa suntem noi, aceștia care trăim la Pescărie... Clipele noastre sunt lungi, colorate, cu șficuiri și o mie de iubiri...

Pânzele albe ne așteaptă să le pictăm... Zilnic, de dimineață, cărările inimii ne cheamă să punem pânzele în ramă... Mie îmi place să las pânzele dezbrăcate... Gama majoră și gama minoră fac echilibristică printre subiectele zburătoare... Este și nu este, are și nu are, face și nu face, suntem și nu suntem, cântă sau tace, oricum ar fi, pânzele noastre sunt altceva și-mi place că suntem așa... și noi și ele...

Imagini deosebite care mi-au rămas în memoria sufletului. Așa-mi plac poemele adânci care vorbesc inimilor despre viețile lor. Am simțit un real privilegiu citind aceste poem.