Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Nu-ți mai bate cuie-n gânduri

(Lasă-le din floare-n floare)

2 min lectură·
Mediu
Ora 25, de la Pescărie, îmi înmulțește clipele lungi și fericite, cu o mie azi, cu încă o mie mâine și tot așa, până când ajungem la... la-la-la... La Capătul Digului. Important este că ora aceasta este specială prin tot ce cuprinde ea. Starea de provocare la Pictură, Poveste și Poezie cu Scări și Scene pe Țărmul Vrăjit, cu cetate milenară, cu cântare suspendată de iubit şi vieţuit… Peisajul acesta sentimental are ceva de jurnal în care Imaginarul şi Realul și-au pierdut marginile… Putem sări peste provocarea aritmetică elementară pe care mi-a dat-o Pictorul Ionel Mătăsăreanu, în Cafeneaua Artiștilor dintre Continental și Furnica. “Folosind o singură dată cifrele 1,5,6,7 și cele patru operații aritmetice să obținem rezultatul 21” Vorba Profesorului nostru de Teoria Măsurii: “Ai grijă de gândurile tale. Cu ele îți scrii viața”… Nu-ți mai bate cuie-n gânduri, lasă-le din floare-n floare/ precum fluturii de noapte pe luciri nemuritoare/ zic acum, de dimineață, când o noapte a trecut/ bine cântă vântu-n trestii, în tăcerea unui mut/ de aici până departe nu-i decât o clipă lungă/ de la steaua sclipitoare pe o linie și-o dungă/ bate-n dungă clopot mare de la turla mănăstirii/ adunând cărări stelare, luminând calea iubirii/ ți-as mai spune de-o poveste ce dospește în vecini/ dar cuptorul se răcește dacă nu-i dai jar din spini/ las să treacă dimineața-n întâlnirile de seară/ și desțelenesc ogorul unui iar crescut în iară/ spune tu, acum când toate se făcură chiar să fie/ cine oare mai lucrează în livadă și în vie/ behăie pe dealul Mocrii un berbec și un măgar/ serenada de chemare, alt acum din alt zadar/ se făcu poveste-n suflet, ca un zâmbet trecător/ spre poiana cu stupina și cu apa de izvor… În mijlocul scenei, în faţa pânzei albe, Pictorul vorbește: Sigur că ceea ce este să se întâmple, mai devreme sau mai târziu, se întâmplă. De câte ori încep să pictez un tablou Stau de vorbă cu pânza albă Să aflu de la început Ce aşteptări are ea de la mine Şi cu ce daruri pot veni spre ea Pentru că a dori şi a dărui Trebuie să facă împreună Întregul Nici mai mult şi nici mai puţin... Constanța, Vineri, 9 Februarie, 2024
043
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
368
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “ Nu-ți mai bate cuie-n gânduri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14177845/nu-ti-mai-bate-cuie-n-ganduri

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@stefan-petreaȘP
Ștefan Petrea
pe lângă prozaic
aveţi aici multă poezie...

N-am stea
dar primiţi felicitările mele din suflet!
0
@george-pasaGP
George Pașa
Știu că este un text de jurnal, dar nu ascund că mi-ar plăcea ca totul să fie poezie, într-un întreg unde un vers să cânte cât o mie. Totuși, sunt conștient că aproape fiecare rând de aici e la locul său. Nu scund, de asemenea, că prefer și proza poetică, de tipul celei scrise de Antunes.
De aici, iau cu mine versurile în prozodie clasică, amintind, nu numai prin măsură și ritm, ci și prin viziune și ușoara notă sarcastică din unele versuri, de Mihai Eminescu. Uite că romantismul ca stare de spirit nu a dispărut nici din ceea ce scrie I. M. Popovici.
0
@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
De aici, de pe varianta veche a site-ului.
0
@ioan-mircea-popoviciIP



Ambilor, mulțumirile mele să vă fie semne de prietenie…"Minuni mai mari ca omul nu-s", Sofocle. Chiar acum când toate-s spuse și nimicul prinde rost/ i cel mic răsturnă-n semnul mirării/ semn potrivit zicerilor mele…Cu António Lobo Antunes, mi-ai dat un nume pe care-l voi întâlni-n primăvara aceasta, într-un fel sau altul. “Pe râurile ce duc...” voi regăsi bucuriile vieții pe râurile mele. “Explicația păsărilor” și “Tratat despre pasiunile sufletului” îmi vor aduce aminte de diminețile Sloteriste de Marți, de la Universitate, după care, mergeam pe jos, pe Republicii, până la Armenească. Vis-a-vis, la numărul 50, deschideam o poartă mare, făceam câţiva paşi şi sunam la un clopot, ca de talangă, trăgând de mâner, un fel de cap de lup dacic. De la mansardă, din atelierul său, Ștefan Câlția deschidea o fereastră și-mi spunea, “uşile sunt deschise, urcă”. În faţa uşii, baloţi mari cu bumbac, ca nişte nori pufoşi, aşteaptă. Ce faci cu saltele astea? Fac hârtie pentru cărţile mele de gravură. Pe şevalet, personajul din ultima pânză pictată, “Pescar cu tichie verde” era martorul întâlnirilor noasrte, pânâ când l-am luat cu mine-n Galeria de la Pescărie cu care am deschis Colecția Poveștilor pe Pânză…

Non Ho L'Eta
https://www.youtube.com/watch?v=aX9IYTFjiik
0