Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioan-mircea-popoviciIP
Ioan-Mircea Popovici
@ioan-mircea-popovici
Jurnal

Dimineața celei mai noi zile din viața mea

(Un Y-grec repetat ca ramurile unui copac)

2 min lectură·
Mediu
S-a crăpat de ziuă într-o dimineață. Vorbesc deja despre un viitor trecut, întrucât vorbesc despre dimineața celei mai noi zile din viața mea. Ce altă zi poate fi cea mai nouă zi din viața mea alta decât azi. Și zic s-a crăpat de ziuă, dar chestia aceasta nu s-a întâmplat încă, fiind doar ora 3:45, dar sigur se va întâmpla… Așa-i viața făcută să fie trăită. Gândurile să ne-o ia înainte și noi să ne ținem după cele care credem că ni se potrivesc cel mai bine. Nu intru acum în capcana intersecțiilor gândurilor minții și ale inimii... Las inima să vorbească-n Labirintul Clipelor Lungi, rătăcitoare, la rândul lor, în Labirintul Infinitului din vecinătatea lui Zero… În vecinătatea lui Zero suntem noi, Eu și Îngerii mei. Nu vorbesc despre ei așa cum nici ei nu vorbesc despre mine. Am învâțat de la ei să nu-mi pese de nimic, să-mi văd de iubirea mea și să mă țin numai de ea… Iubirea vieții mele este precum anotimpul în care trăiește. Iarna povestește, primăvara înflorește, vara pârguiește și rodește și toamna numără bobocii. Clipele lungi și Veșnicia merg mână-n mână pe intervalul cărărilor dintre inimă și minte, ca într-un vis dintr-o poezie nescrisă, fără să fie nici vis și nici poezie. Să fie doar Viața trăită cu toată ființa, între Vecinătatea lui Zero și Vecinătatea lui Infinit, un Y-grec repetat ca ramurile unui copac… Azi s-a crăpat de ziuă un pic mai devreme ca ieri. Nici n-am băgat de seamă prea bine că m-am trezit între Îngerii Dimineții la Liturghie… Țărmurile toate s-au trezit în mine. Un țărm trăiește clipa răsăritului, altul-clipa apusului. Între ele, ziua mea de azi, cea mai nouă zi din viața mea… Constanța, Duminică, 28 Ianuarie, 2024
037
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
289
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “ Dimineața celei mai noi zile din viața mea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14177552/dimineata-celei-mai-noi-zile-din-viata-mea

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-licanEL
Distincție acordată
Emilian Lican
,,Eu și Îngerii mei. Nu vorbesc despre ei așa cum nici ei nu vobesc despre mine."
Așa de matinal, la ora 3:45, ați vorbit de fapt cu unul dintre îngerii dumneavoastră păzitori, crezând că dialogul interior este cu propriul sine...
Am lecturat cu bucurie și vă doresc:
O Duminică liniștită!
0
@miclaus-silvestruMS
Miclăuș Silvestru
să îmi exprim satisfacția lecturii mai cu seamă prin următoarele două pasaje:

* „Iubirea vieții mele este precum anotimpul în care trăiește. Iarna povestește, primăvara înflorește, vara pârguiește și rodește și toamna numără bobocii.”

* „Țărmurile toate s-au trezit în mine. Un țărm trăiește clipa răsăritului, altul, clipa apusului. Între ele, ziua mea de azi, cea mai nouă zi din viața mea.”


Sănătate, inspirație îngerească la scris, spor în toate...!
Duminică plăcută!
0
@ioan-mircea-popoviciIP
Ioan-Mircea Popovici



În rugăciunea de mulțumire pentru prietenia și prețuirea voastră, nu fac trei pași pe Scara Fără Nume de la Pescărie și pe Arcadele Pontice și Peninsulare dau de BĂTRÂNII DE LA FAR… Trecând la celălalt capăt al scării dau de Cel care zice…

Lume multă stă să vadă
Cum stau stelele să cadă
Cântă pasărea măiastră, zboară prin zăvoi
Nici o flacără nu arde dacă nu-i din noi…

https://scarafaranume.blogspot.com/?fbclid=IwAR3q8JJRo7uHJAmOvHaSwQDinxgaNHGj5GT04fKbXEUHSZVb4PvPld0C42k


Între Ordine și Hazard există o mie de Punţi și Scări pe care omul le trece zilnic. Uneori le trece bine şi se bucură, alteori pică de pe ele în hăul tristeţii. La orele dimineţii, totul pare posibil…

Iau pana gândului şi-o înmoi în călimara neproiectelor şi a neadreselor. Evanescenţe, cuvinte-nedeterminate dar pline, geografii de alte tipologii, aprinse, şoptite, se ordonează în haosul aparent al libertăţii visului. Trec zile şi eu, scufundat în noua pasiune, mă înfrăţesc cu fraţii lui Yannelis-Alexis Pipirig, fixând golul de dincolo de casa cu iederă în aspiraţia la viaţă a celor care şi-au lăsat gândurile în plimbările atemporale pe dig şi-n discuţiile aprinse la „Cina cea de Taină…”

Vine în povestea noastră visul încărcat de dor
Ca un cer după furtună, plin, senin, cu nici un nor
O lumină de niciunde ţine-n noi clipele lungi
Ca atunci când bucuria o trăim numai în lunci...

S-a lungit în mine cântul, clipa a-ncolţit un gând, viaţa noastră-i o culore, cer şi mare şi pământ. Din pământ creşte o floare, cu seminţe zburătoare între Minte, Inimă și Mare. De la Nimic la Punct, de la Punct la Linie şi de la Linie la Suprafaţă, trecerea este precum încolţirea seminţei, a castanei, a sâmburelui de caisă…
0