Ioan-Mircea Popovici

O carte la Polirom este o carte. O carte de poezie, la Polirom, pentru mine este prima carte. Pe lângă bucuria unor adevăruri diafane, întânesc şi adevăruri care merită săpate în piară. Iată unul din ele:

“tatăl tău s-a dus să-l întâlnească
pe Dumnezeu”

Al tău şi al meu sunt acolo, sus
Păstrătorii Cuvântului lui Iisus
Semânători ca şi El, urmaşilor datorie
Să facă, să fie, întru cinstire, de Sfânta Marie
Cu sănătate şi bucurie, să fie!

De-ar fi doar atât:

"și astfel rămân câțiva bunici cu copilării
despre care povestesc cu noduri în gât
despre frumusețea sărăciei
despre tinerețile lor închisori
în timp ce își întind cu economie untul pe o felie de pâine
despre părinți care își îndeplinesc mecanic obligațiile
dar își găsesc timp să îți mângâie sufletul
să te simți protejat în amurgul unei zile
chiar dacă certurile sau viciile lor
te îngrijorau înainte de culcare
despre copii fericiți cu familia lor mizerabil de tristă"

şi tot ar merita o stea
cât Luceafărul din
dimineaţa de 10 august

"de la care așteptăm
să se schimbe ceva în lumea asta "

Vorba aceea, acolo unde clipele-s mai lungi decât jumătate de Infinit şi erorile-s mai multe. Acesta poate fi motivul că făcusem greşeala cu pricina. De-ar fi numa greşela aceasta ar fi bine. Credeam că n-ai primit urarea de sfânta Hristina. Astăzi, de ziua Infinitului de August, pescăruşul meu de la far zice că nimic nu este în zadar. Semn de iertare, îţi trimit o cupă de lut de la Histria, după modelul cupei lui Diogene. Mulţumesc pentru observaţie. La noi, la Geamuri sparte, cioburile aduc noroc...

Mulţumesc, Monica-Cristina, pentru rezonanţă
chiar dacă da, sau nu sau cine ştie ce, unde şi când
în mintea mea apare-un gând şoptit, albastru de Infinit
care-şi găseşte singur cărările inimii
cea care spune mereu
dacă nu acum, atunci
cât de curând

am ascultat de inima mea
şi-am semnat de întâmpinare şi continuare
pe pagina mea de facebook
pagină nouă, de Schimbarea la faţă
de dimineaţă…

"lumânarea are ceară prelinsă pe ea,
cât toate sunetele care șoptite și-au căutat drumul lor."

Au fost 333 de comentarii înainea scânteii mele
Las o rază de stea care să se împartă
Pe două pălării… Una pe pălăria Irinei, cealaltă pe pălăria lui Dan
Două jumătăţi inegale care împreună fac întregul
Fracturismul şi dadaismul în inima mea
Sunt două ouă care stau în acelaşi cuib
Tocmai citisem anunţul cu premiul Traian T. Coşovei
Fără să cunosc concurenţii, Dan este pe postul lui Lionel Messi
Mă bucur că acest premiu prinde viaţă prin căldura lui Ştefania Coşovei
Cinste tuturor gândurilor, urmate de gesturi şi fapte bune

dintre amicii mei cu însemnări însufleţite
îţi aduc aminte câteva care-o să te bucure
se numesc: însemnări la piramidă

pune mâna pe pană
intră în rolul licornei
bucură-te

mult doarme frumoasa din pădurea adormită
şi eu care credeam că ea-i deja
călare pe cal

“scuturând seara stelele
ridicând capacul fiecărei ghene
cercetând atent cu lupa
fiecare diedru de ceață
și mustățile
tuturor pisicilor somnambule.
mi-am imaginat
că ai lăsat undeva un semn

sub cerul liber ca un cal sălbatic
între dărămăturile vechi ale sălii de sport
ne-am adunat
multe nopți de atunci
și am tot vorbit despre asta.”

sunt calul cu care poţi vorbi
aşa cum ai vorbi cu Adevărul gol
sunt sigur că ştii tu cum este să vorbeşti
cu adevărul gol goluţ

ce-mi place expresia aceasta
adevărul gol
goluţ

De aici, de unde clipa e izvor de vis şi dor
Stau pe dunga unei rame şi privesc cum trece-un nor
Peste gândul întâmplării unui răsărit de soare
Cea mai vie amintire, semn de carte de-nvăţare
De la toţi şi de la toate poţi lua învăţătură
Încă, încă o tură…

Nu spun o noutate, dar merită să învăţăm
Uneori merită să uităm
Tot ce face parte din viaţa noastră
Merită privit cu multă dragoste
Cu iubire şi cu luare aminte
Că nu degeaba spune poetul
“Învaţă de la toate că totu-i trecător…
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!”

De aici e loc de întors cu carul. Când eram amicul numărul unu
al pictorilor de la mansarda de pe Strada Doamnei nr. 1,
matematicianul Dan Radu, olimpic roman, redactor al
Gazetei Matematice seria A, (aducă pentru profesori), fost asistent al lui Grigore Moisil,
Era numit Matematicarul. Amprenta lăsată de Dan Radu a trecut asupra mea.
Aşa, pe lângă Slotrius, Zelkanu şi Cristofor, în scrierile mele au apărut
şi Matematicarul, domnii Logaritm si Radical, Dan-Tudor Vuza, Romică de
la Geamuri multe, Cormoranul de la Casino, Mătăsăreanu, Maria din Montreal,
Lăcrimioara din Siracuza... Matematiceşte vorbind, dacă stai şi asculţi părerile oamenilor,
îţi dai seama că n-ai vorbit pereţilor şi nici pereţii n-au lăsat loc ferestrelor întâmplător…

Să ştii că aşa scrisesem şi eu iniţial, dar recitind,
aşa cu Bunului Dumnezeu mi se leagă mai bine. La noi,
la ardeleni, oricât de marinari am fi, tot ardeleni ardeleni
rămânem. "Batem departe spre viitor
În inimi susură un izvor
Cu dor, muzică şi poezie
Totul depinde de-un epsilon"

De la Maria Gheorghe din Montreal
Şi de la George Isac din Ontario
Am rămas cu mai mulţi prieteni
Şi cu meteahna adevărului pur
Cum, necum, părerea lor
Care-i şi părerea mea
Sinceritatea nu trebuie să fie doar un exerciţiu
Ci o stare naturală esenţială de viaţă
Trăită în Adevărul pur
Vorba lui Ţuţea: “mai multe adevăruri, nici un adevăr”
Şi acum, motivul intervenţiei mele
Eclipsa totală de soare a fost la 11 august 1999

Adrian al lui Rentea zice că:

“sunt poet
scriu o poezie confesivă
adică un fel de declarație pe propria răspundere
deci credeți-mă nu vreau să vă
și să mă mint”

“Nu-i compătimiți pe poeți
de-i vedeți praf și pulbere
la ora prânzului
cu ochii cârpiți de cuvinte
și îmbrăcați total inadecvat
nu doar unei zile de duminică
ci și vârstei”

Poetul a zis multe şi va zice şi mai multe
de aici înainte, motiv pentru care
las o scânteie-n capatul firului subţire
fir pe care poetul cântă ce are pe inimă…

Cu prietenie, să stăm de vorbă, despre şi pe lângă poezie
Începem pe lângă. Mă tot întreb, cum este posibil ca în două zile
Poezia să aibă 5413 accesări? M-aş bucura să primesc răspuns.
Aş scăpa de o dilemă. Că inima cu prea multe dileme nu are loc de comoară.
Doar se ştie că “unde e comoara ta, acolo e inima ta”

Poezia este plină de perle
Motiv pentru care pun toate stelele din Carul Mare
Într-o stea de preţuire şi recunoştinţă

“în ușile inimii lovește necontenit un berbece”

“locuitorii viselor au uitat să iasă din somn
iar visele lor sunt golite de îngeri”

“aceste petale sunt gândurile copiilor
despre lume”

M-ai tot întrebat: când
Invariabil ţi-am răspus: cât de curând
Iată că acesta a venit într-o zi de şaptesprezece
Ca o minune, în vinerea în care prunii se rupeau cu prune

“și iazul ăla s-a umplut de pești,
de când îmi spui aceleași vechi povești:
că a-nflorit speranța pe un gard,
sub ochii lunecoși ai unui bard;
că-n geana dimineții te-ai trezit”
din visu-n care zborul s-a sfârşit

Jos pălăria, cu poezia-n miez de vară
Seară de seară, la o pipă şi-o ţigară
În aceeaşi gară, în drum spre nicăieri
Parcă n-ar fi fost niciodată şi nici ieri...

Romică de la Geamuri Multe de lângă Farul Albastru îmi prilejuieşte întâlnirea cu Jumătate de Infinit. Da, bine ai numit itinerarul acesta “drumul oaselor”. Între Trei Papuci şi Căpitănie, unde dă Strada Zorelelor în mare, extremitatea nordică eu am numit-o, prin anii eclipsei totale de soare, Ţărmul Înalt. Pe ţărmul acesta am trăit răsăritul soarelui o vară întreagă. Tot aici am localizat Cazemata, Farul Albasru şi Terasa lui Herimon, … Când e vorba de gânduri bune, este păcat să le ţii numai pentru tine şi să nu le spui prietenilor. De aceea, ce-am aflat cu Maria din Montreal la Geamuri Multe ţi le spun şi ţie. Romică, băiatul de casă al cârciumarului, pentru un ţoi de ţuică te ţine de vorbă cu verzi şi uscate. Dacă vrei să scapi repede de el îi dai de la început 10 lei şi-l rogi să te servească cinci minute de linişte şi el înţelege. Vine cu o cafea şi-o bere, restul de 3 lei face ţoiul de ţuică. Astăzi Romică era în vervă mare. Maria cu care eram pentru portrete din cârciumă m-a rugat să-l las cu noi la masă. Ne-a povestit Romică verzi şi uscate, printre care şi aceste gânduri ale lui Charlie Chaplin:

“1. Iubesc să mă plimb prin ploaie, pentru că nimeni nu-mi vede lacrimile.
2. Cea mai pierdută zi din viață, este ziua în care nu râdem.
3. Șase dintre cei mai buni doctori din lume sunt:
3.1. Soarele
3.2. Odihna
3.3. Exercițiul fizic
3.4. Dieta
3.5. Respectul de sine
3.6. Prietenii

Păstrează-le în toate etapele vieții tale și bucură-te de o viață sănătoasă...
Dacă vezi luna, vei vedea frumusețea lui Dumnezeu...
Dacă vezi soarele, vei vedea puterea lui Dumnezeu...
Dacă vezi o oglindă, vei vedea cea mai bună creație a lui Dumnezeu.”

Mulţumesc Dane. Revenisem pe vapor dintr-un vis.

Visasem ceva frumos
Atelierul de croitorie al socrului meu
Îngerul visului venise cu versuri din oglindă
Luna sub formă trigonometrică
Şi-un Luceafăr cu scară interioară
Într-o moară a cuvintelor cu sămânţă

Aceasta-i doar cu numele de moară
Morarul ei nu macină cuvinte
Este semănător de semne pe care
Cuvintele le îmbracă-n fapte vii
Prin văi, dealuri, munţi şi câmpii

Amforă ce eşti când gândeşti
la cele sufleteşti
Din toată plaja cu suflet,
Tu mi-ai ales ceva mic, infinit de mic
Ceea ce mă apropie foarte mult
de vecinătatea cu Infinitul...

Aici sunt doar cuvintele tale
Ale mele-s tăcerile amfore
În care stau la păstrare
Grânele, visele şi Paradisul
Unui gând, mereu alergând
Spre cascada de la mijlocul muntelui

Vorba aceea, când dansezi cu Dumnezeu
Ai grijă să nu-L calci pe picioare

"ca să te-ncălzești la soarele meu îți trebuie distanța potrivită "

"când ți-e mai greu te scufunzi iarăși
în cărți intră cine trebuie cine vrea să mai
dea o raită în jurul visului fără nimeni în
preajmă soarele e sus literele așezate până
la următoarea migrație nimic nu se clintește
scena rămâne liberă totul se joacă în culise
nu mai este loc de nicio improvizație"

Nu cred că sunt singurul care-şi
doreşte acestă carte a Poetei Bianca Marcovici.
Meritul recenzorului de carte Lucian-Zeev Herşcovici
este la fel de mare precum versurile Poetei, din care
versul acesta-i ca o marturisire, pe-o frunză de tei...

"M-am trezit din vis/ Tocmai la malul mării/
Urmele de nisip se adânceau/ Se adânceau se ștergeau/
Ca un murmur de cântec/ învățat cândva"

Mulţumesc Domnule Nicolae Tomescu.

Cu sonorul dat la minim şi cu pălăria-n vânt
Să vedem dragă Sloterius ce găsim la tine-n gând
Să dăm cărţile pe faţă, să descriem punct cu punct
Fazele dintr-o pictură cu dichisul unui cult

Dezvelim aşa cum este fiecare gând cu nuferi
Încercând dintr-o mişcare cu culoare să nu superi
Să-ncolţim în clipa vieţii fericiri şi mângâieri

Peste valurile vieţii, punem barca de pânzar
Şi pe tabla cu formule aruncăm ultimul zar
Zarul se rostogoleşte între cei care… şi ceilalţi
Întotdeauna oprindu-se între ordine şi hazard
Nu de puţine ori, hazardul făcându-şi de cap

Părtaşi la facerea fericirii,
Pictorul, sculptorul şi poetul, prin linii, culori
Cuvinte şi sentimente dau viaţă clipei colorate din suflet…

Acolo unde paște calul
Din urmele pasului desculţ prin stropii de rouă
În numele prieteniei şi-al iubirii
Aroma veșniciei cu prezenţa celor 7 călareți
De pe plaja cu suflet,
Cu fratele grădinar gata de-o Apoftegmă
Doamne ajută celor plecaţi
Printre care lui Horea Pârvănescu, Valeriu Tosici,
Maria Gheorghe din Montreal, Tică Dudău, Arsenie Papacioc,
Părintele Daniel de la Năvodari, Gheorghe Ghelasie de la Frăsinei,
Miky Suceveanu, Miron Pompiliu şi tuturor celor plecaţi...

Pentru toate acestea, mulţumesc de o mie de ori!

Totu-i născut din durere. Fiecare vers, o rană deschisă.

"Ce multe-ar fi de-nșirat, că s-ar opri din susur izvoarele!
Și-ntâi cuveni-s-ar să-ncep descriind iubiri arzătoare,
Frumuseți, peisaje de vis, cât de sfinte-s mereu Luna și Soarele!
Ce mari fericiri am trăit în lumea din jur trecătoare!
Dar... nu pot. Căci astea s-au spus, iar azi alte scene-s în față...
Trecutul dispare subit, împins dup-o neagră cortină...

Părinte, de Tine uitarăm... Te rugăm să ne ierți!"

Pe urmele poetei Ana Urma
Găsim şi ne regăsim
Pentru că aşa este
“Vine o zi când cuvintele singure te caută”

De la Anotimpul Ottiliei
Până în al 8-lea anotimp
“ca tabloul naiv locuit de culoare/
casa scrisului tău va fi luminată”
de constelaţia
Brâul celor Trei Regi

“Isadorable este un volum verde, un landscape verde - culoarea vieții și primenirii, culoarea înnoirii și renașterii-, primind și redând simbolistica acestei culori: puritate, liniște, contemplație, înviorare, speranță, germinație, înviere.” Felicitări Ottilia.

“Lângă țărm slăbea cingătoarea pe vârfuri valsa/ ușor șchiopătând sub tălpile-i goale respiram îndelung/ ca oceanul/” Felicitări Ana Urma.

Trec tristeţile şi fericirie
Prin mintea şi inima omului
Poezia, la lecţia cu numele Amintirea
Stă de vorbă cu Jumătate de Infinit
Cealaltă Jumăte, mai mare, sau mai mică
Martoră intimă, îşi dă cu părerea

“prietene,
clipa răstoarnă semnale
pentru un acum
de atunci
de pe o stradă cu parfum de tei

glasuri de copii strigă neîncetat
repetă soldatul iubirile toate
prin care glonţul de aer trece şi arde
prin grădinile icoanelor abia sfinţite
umbrele îşi fac de cap
jocul joc leagănă dorul
jocul joc leagănă legănările vieţii
leagănul timpului stă să cadă

stele curgeau prin copilărie
totul devenea Visul
acel vis de care nimeni nu se atinge
şi totuşi
toată lumea îl distruge”