Nu-i compătimiți pe poeți

Subscriu.
Ultimele 4 versuri din prima strofă:
"iar acea pulbere
e perfuzia cu glucoză
ce ține loc de hrană
și le ascunde ridurile"
o imagine de forță și durere greu de imaginat. Are plasticitate deopotrivă cu transcendent, spiritual...

"compătimiți-i pe cei ce blestemă luna
care le-a furat somnul
inundându-le camerele sterile precum secțiile ATI
în timp ce în bucătării
tacâmurile și vesela așteaptă aliniate"
asta aș pune motto unei cărți despre modernitate. Panseu sociologic cu imagine sublimată în vibrație vitală. Frumos.
E un poem (text) de esență în care răsună dorul de spirit.

Daca ar trebui sa fac o sinteza a poemului dumneavoastra as scrie atat: intreb si eu pentru un prieten de-al meu. Cand ai un ochi frumos nu e obligatoriu sa vezi lumea frumos, dar cand ai un ochi frumos si mai vezi si lumea frumos ma uimesti. Bravooo!

Go to Tibet
Ride a camel.
Read the bible.
Dye your shoes blue.
Grow a beard.
Circle the world in a paper canoe.
Subscribe to The Saturday Evening Post.
Chew on the left side of your mouth only.
Marry a woman with one leg and shave with a straight razor.
And carve your name in her arm.

Brush your teeth with gasoline.
Sleep all day and climb trees at night.
Be a monk and drink buckshot and beer.
Hold your head under water and play the violin.
Do a belly dance before pink candles.
Kill your dog.
Run for mayor.
Live in a barrel.
Break your head with a hatchet.
Plant tulips in the rain.

But don’t write poetry.

Sorin, Bogdan, Dan, semnele trecerii voastre, aprecierile sunt întocmai precum acea perfuzie.

spun că nu trebuie să-i compătimești. La ce bun? Ei spun ce au de spus și se sting în propria cenușă. În propria pandemie a cuvintelor.

vă mulțumesc pentru semnele lăsate. îndeosebi pentru stea. sper să mai spun multe de aici înainte, pentru că asta mă ține în viață, dar, ca să-i răspund Otiliei, de multe ori simt că ce am avut de spus am spus...