Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Metresa mea, depresia

1 min lectură·
Mediu
Depresia e precum reumatismul
odată ce ți-a intrat în oase
o simți la fiecare schimbare a zilei
depresia e un lup
ce îți devorează măruntaiele
molcom fără grabă
depresia e cea pe care nu ai invita-o vreodată la tine
dar te trezești cu ea în casă
luând masa cu tine
și luându-ți pofta de mâncare
strecurându-se cu tine în pat
și dacă în miezul nopții
simți că te sufoci
și ai vrea să-ți iei câmpii
mâna ei încolăcită în jurul gâtului tău
te ține strâns.
0412
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
85
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

adrian rentea. “Metresa mea, depresia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-rentea/poezie/14171654/metresa-mea-depresia

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dragos-visanDV
Dragoș Vișan
Depresia ar fi, în continuare, înarmată. Nu-i dezarmat trupul său afectiv-volitiv. Depresia cuprinde toată casa.

Dar soția ce zice? Ori nu există soție?

Interesant text, enigmatic și... necuminte. Felicitări, Adrian!
0
@adrian-renteaAR
adrian rentea
orice semn de trecere înseamnă mult. cu atât mai mult aprecierile. ca să citez dintr-un film, casa e compromisă. iar răspunsul la întrebare e nu, cine ar vrea să locuiască într-o casă de pe "tărâmul fantomelor înfometate" (o carte pe care o recomand)
0
@dragos-visanDV
Distincție acordată
Dragoș Vișan
Iată de unde venea în prozopoemele lui Ionuț Georgescu, de aici, de pe Agonia, pomenirea constantă a lui "mate", de la Gabor Maté, adicții, dependențe, încercarea mai mult sau mai puțin reușită să scăpăm de înfometatele proiecții ale noastre. Îi ajutăm pe alții să scape ori să reducă din adicții, ne ajutăm și pe noi. Convertim obsesiile în liniștire.
0
@adrian-renteaAR
adrian rentea
mă înclin!
0