magnific

Bine Irina, un poem senzual cu urme de regrete, e bine construit și nu ii pot reproșa nimic. îndrăzneț, sper să te îndrăgostești într-un mod potrivit next time, dacă există așa ceva

Mulțumesc, Alexandra. Nu cred că există așa ceva :))

Imi plac poemele pe care le scrii. Imi amintesc un pic de fracturismul lui Ianus, reusesti aproape mereu sa decupezi o imagine sau un moment dintr-un context. Intr-o modalitate subliminala, care gliseaza uneori intre metaforic si descriptiv. Cerceii sunt epicentrul acestui text :)

Hello, Dan. Uite că e prima oară când mi se spune așa ceva :) Chiar mișto, trebuie să recunosc.

Dan, să stai mai mult pe aici, pe agonia chiar e nevoie de feed back și faptul că uite vii cu percepții noi și cu lecții de poezie contează. Sper să nu fiu trecută la off topic, nu e vb de poemul meu aici sau poate e, că discutăm pe marginea lui. :)

Comentariul meu e sincer, asta am simtit. Desigur, depinde si ce sisteme de referinta are omul. Daca gusturile se situeaza in haul clasicului atunci vezi lucrurile dintr-o perspectiva nu tocmai fericita. Legat de fracturism, unii il vad ca pe o derivata a douamiismului, eu il vad ca pe un precursor al ultimului, cel din urma fiind mai degraba o etapa si nu neaparat un stil - dupa parerea mea. Referitor la titlul ultimei postari, ma gandeam ca unele persoane il vor lua ca pe o aroganta. Chiar si-asa tot e in regula.
De stat pe aici am sa mai stau. Nu-s omul hartiei si nici al cenaclurilor. Am fost demult dar mi s-a luat.
Apropo, imi place cum citesti. Esti autentica, mai ales ca uneori pare ca te emotionezi iar din cand in cand iti ridici spranceana dreapta.

Spun toate astea fiind insa in continuare vorba de poemul tau si mai ales de cercei si lumanarea cu ceara prelinsa.

Mulțumesc, domnule Ioan Mircea Popovici, pentru stea. Anunțul cu premiul e de anul trecut. Cu stupoare am văzut și eu cele 333 de comentarii, desigur inegale, dar ce să-i faci. Mersi și dlui Necula Dan Ionuț, desigur, din umbră. Haha.