plâns

viața toată e o promisiune în vânt știu asta la fel cum știu că voi muri într-o zi singură și neiubită de tine până atunci locuiesc în desenele bizare de la capătul pământului, îmi depeni povești frumoase sau culpabilități care te amărăsc precum stropii verzui de mare inhalați prea avid nu-ți spun cu voce tare că ne vom despărți tac, tac, ascult, îmi mân frustrările lupi bezmetici în căutare de răzbunare nu eu sunt femeia aceea, nu eu sunt femeia aceea mi-a spus cineva ca și cum ar fi ghicit în cafea.