Apoftegma

Tu, cu Infinitu-n suflet, ţine-n El sămânţă vie, ca să fie. Că a fi este înaintea lui a avea. A avea să înceapă cu omenia şi cu învăţătura... Îmi spunea avva Ghelasie de la Frăsinei Fiii de preoţi sunt o plămădeală specială Ei sunt ca nişte punţi între puţini şi mulţi Şi-mi spunea avva Arsenie Papacioc de la Techirghiol Nu lăsa omul cu mâna întinsă nici când dă nici când cere Aşa să faci, ce ştii că-i bine, învaţă-i şi pe alţii Că rău e să poţi face un bine şi să nu-l faci Şi păcat e să faci rău când, de fapt, se aşteaptă binele de la tine Asta-i la mintea cocoşului, nu-i rău să nu ştii, pentru că poţi învăţa Rău este să nu faci învăţătura flacără vie, care să dea roade Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin! Lasă-L pe Dumnezeu să se odihnească Nu aştepta totul de la El Oprit în hergheliile vântului Ai zâmbit și vântul s-a oprit Când Dumnezeu îţi dă o întrebare Tu nu uita să-i răspunzi Lasă lacrima ta să spele ochii, obrajii şi buzele tale Cu cele spălate, învaţă să vezi frumos Ca bucuria să pătrundă în sufletul tău Ca o lacrimă nouă, a bucuriei Spală cu lacrima bucuriei tristeţile lumii Învaţă-te să taci ca să-ţi auzi gândurile Ascultă-le, fă exerciţiul ascultării Adevărului Ca să slujeşti Binele şi Frumosul Vezi de unde vin gândurile şi ce aşteptări ai de la tine Că nu de puţine ori uităm că prima aşteptare a omului Este aşteptarea de la el însuşi, apoi vin Aşteptările de la ceilalţi şi de la Dumnezeu Culorile cerului adună-le-n cerul gurii Din ele fă cuvinte alese pentru pictură Ajută-le să nască forme şi gânduri frumoase Cu teiul de iunie înflorit Deschis spre nemărginirea de la Infinit Sămânţă de bucurie încolţeşte-n sufletul meu Minunile, pe vaporul vieţii, încep cu noaptea-n cap Azi noapte, de pildă, în radă la Alexandria-n vis Clipele lungi, din albul laptelui de zar Ieşite din hotar, se colorează-n verdele de acasă Cu urme din albastrul cerului de pe casă Îngerul păzitor şi îngerul visului lucrează împreună De câte ori te-a ajutat Dumnezeu Tu ai ştiut să-i mulţumeşti de o mie de ori? Între cei care… şi ceilalţi Tu stai de vorbă cu toată lumea Între pitici şi atlanţi ai învăţat să fii ca ei Când un pitic foarte mic, când un atlant foarte mare Şi dacă tu eşti aşa cum eşti şi tot te mai străduieşti să te şlefuieşti Lasă-i şi pe ceilalţi să fie aşa cum sunt că una sunt lucrurile din gând Şi cu totul altele sunt în viaţa de toate zilele Între original şi imagine oglinzile fac transformări Precum transformările Laplace din matematică Originalul f(t) şi imaginea F(p) în oglinda minţii Se leagă între ele după o ordine interioară La care nu se ajunge pe o scară exterioară Am stat de vorbă cu Avva Ghelasie şi cu Avva Vlasie de la Frăsinei Cu Avva Arsenie Papacioc de la Techirghiol Cu Părintele Daniel de la Năvodari Şi-am găsit în ei nişte gospodari În Livada Duhovnicească pe care-am început-o Cu tatăl meu şi cu fraţii mei, în copilărie De la tata ştiu că bârfirea este moartea sufletului Şi vorbirea-n deşert nu poate fi decât deşertăciune. Ce altceva poate fi rodul deşertăciunii decât deşertăciune Nu aştepta struguri de la scaiete şi nici roade acolo unde nu ai semănat... În ceşcuţa Azi Tympul adună viaţa De la A la Z