Jurnal
Apoftegma
(Uită-te bine în Azi)
3 min lectură·
Mediu
Tu, cu Infinitu-n suflet, ţine-n El sămânţă vie,
ca să fie. Că a fi este înaintea lui a avea.
A avea să înceapă cu omenia şi cu învăţătura...
Îmi spunea avva Ghelasie de la Frăsinei
Fiii de preoţi sunt o plămădeală specială
Ei sunt ca nişte punţi între puţini şi mulţi
Şi-mi spunea avva Arsenie Papacioc de la Techirghiol
Nu lăsa omul cu mâna întinsă nici când dă nici când cere
Aşa să faci, ce ştii că-i bine, învaţă-i şi pe alţii
Că rău e să poţi face un bine şi să nu-l faci
Şi păcat e să faci rău când, de fapt, se aşteaptă binele de la tine
Asta-i la mintea cocoşului, nu-i rău să nu ştii, pentru că poţi învăţa
Rău este să nu faci învăţătura flacără vie, care să dea roade
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor
Amin!
Lasă-L pe Dumnezeu să se odihnească
Nu aştepta totul de la El
Oprit în hergheliile vântului
Ai zâmbit și vântul s-a oprit
Când Dumnezeu îţi dă o întrebare
Tu nu uita să-i răspunzi
Lasă lacrima ta să spele ochii, obrajii şi buzele tale
Cu cele spălate, învaţă să vezi frumos
Ca bucuria să pătrundă în sufletul tău
Ca o lacrimă nouă, a bucuriei
Spală cu lacrima bucuriei tristeţile lumii
Învaţă-te să taci ca să-ţi auzi gândurile
Ascultă-le, fă exerciţiul ascultării Adevărului
Ca să slujeşti Binele şi Frumosul
Vezi de unde vin gândurile şi ce aşteptări ai de la tine
Că nu de puţine ori uităm că prima aşteptare a omului
Este aşteptarea de la el însuşi, apoi vin
Aşteptările de la ceilalţi şi de la Dumnezeu
Culorile cerului adună-le-n cerul gurii
Din ele fă cuvinte alese pentru pictură
Ajută-le să nască forme şi gânduri frumoase
Cu teiul de iunie înflorit
Deschis spre nemărginirea de la Infinit
Sămânţă de bucurie încolţeşte-n sufletul meu
Minunile, pe vaporul vieţii, încep cu noaptea-n cap
Azi noapte, de pildă, în radă la Alexandria-n vis
Clipele lungi, din albul laptelui de zar
Ieşite din hotar, se colorează-n verdele de acasă
Cu urme din albastrul cerului de pe casă
Îngerul păzitor şi îngerul visului lucrează împreună
De câte ori te-a ajutat Dumnezeu
Tu ai ştiut să-i mulţumeşti de o mie de ori?
Între cei care… şi ceilalţi
Tu stai de vorbă cu toată lumea
Între pitici şi atlanţi ai învăţat să fii ca ei
Când un pitic foarte mic, când un atlant foarte mare
Şi dacă tu eşti aşa cum eşti şi tot te mai străduieşti să te şlefuieşti
Lasă-i şi pe ceilalţi să fie aşa cum sunt că una sunt lucrurile din gând
Şi cu totul altele sunt în viaţa de toate zilele
Între original şi imagine oglinzile fac transformări
Precum transformările Laplace din matematică
Originalul f(t) şi imaginea F(p) în oglinda minţii
Se leagă între ele după o ordine interioară
La care nu se ajunge pe o scară exterioară
Am stat de vorbă cu Avva Ghelasie şi cu Avva Vlasie de la Frăsinei
Cu Avva Arsenie Papacioc de la Techirghiol
Cu Părintele Daniel de la Năvodari
Şi-am găsit în ei nişte gospodari
În Livada Duhovnicească pe care-am început-o
Cu tatăl meu şi cu fraţii mei, în copilărie
De la tata ştiu că bârfirea este moartea sufletului
Şi vorbirea-n deşert nu poate fi decât deşertăciune.
Ce altceva poate fi rodul deşertăciunii decât deşertăciune
Nu aştepta struguri de la scaiete şi nici roade acolo unde nu ai semănat...
În ceşcuţa Azi
Tympul adună viaţa
De la A la Z
022.577
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 575
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “Apoftegma.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14147504/apoftegmaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Mulţumesc Domnule Nicolae Tomescu.
Cu sonorul dat la minim şi cu pălăria-n vânt
Să vedem dragă Sloterius ce găsim la tine-n gând
Să dăm cărţile pe faţă, să descriem punct cu punct
Fazele dintr-o pictură cu dichisul unui cult
Dezvelim aşa cum este fiecare gând cu nuferi
Încercând dintr-o mişcare cu culoare să nu superi
Să-ncolţim în clipa vieţii fericiri şi mângâieri
Peste valurile vieţii, punem barca de pânzar
Şi pe tabla cu formule aruncăm ultimul zar
Zarul se rostogoleşte între cei care… şi ceilalţi
Întotdeauna oprindu-se între ordine şi hazard
Nu de puţine ori, hazardul făcându-şi de cap
Părtaşi la facerea fericirii,
Pictorul, sculptorul şi poetul, prin linii, culori
Cuvinte şi sentimente dau viaţă clipei colorate din suflet…
Acolo unde paște calul
Din urmele pasului desculţ prin stropii de rouă
În numele prieteniei şi-al iubirii
Aroma veșniciei cu prezenţa celor 7 călareți
De pe plaja cu suflet,
Cu fratele grădinar gata de-o Apoftegmă
Doamne ajută celor plecaţi
Printre care lui Horea Pârvănescu, Valeriu Tosici,
Maria Gheorghe din Montreal, Tică Dudău, Arsenie Papacioc,
Părintele Daniel de la Năvodari, Gheorghe Ghelasie de la Frăsinei,
Miky Suceveanu, Miron Pompiliu şi tuturor celor plecaţi...
Pentru toate acestea, mulţumesc de o mie de ori!
Cu sonorul dat la minim şi cu pălăria-n vânt
Să vedem dragă Sloterius ce găsim la tine-n gând
Să dăm cărţile pe faţă, să descriem punct cu punct
Fazele dintr-o pictură cu dichisul unui cult
Dezvelim aşa cum este fiecare gând cu nuferi
Încercând dintr-o mişcare cu culoare să nu superi
Să-ncolţim în clipa vieţii fericiri şi mângâieri
Peste valurile vieţii, punem barca de pânzar
Şi pe tabla cu formule aruncăm ultimul zar
Zarul se rostogoleşte între cei care… şi ceilalţi
Întotdeauna oprindu-se între ordine şi hazard
Nu de puţine ori, hazardul făcându-şi de cap
Părtaşi la facerea fericirii,
Pictorul, sculptorul şi poetul, prin linii, culori
Cuvinte şi sentimente dau viaţă clipei colorate din suflet…
Acolo unde paște calul
Din urmele pasului desculţ prin stropii de rouă
În numele prieteniei şi-al iubirii
Aroma veșniciei cu prezenţa celor 7 călareți
De pe plaja cu suflet,
Cu fratele grădinar gata de-o Apoftegmă
Doamne ajută celor plecaţi
Printre care lui Horea Pârvănescu, Valeriu Tosici,
Maria Gheorghe din Montreal, Tică Dudău, Arsenie Papacioc,
Părintele Daniel de la Năvodari, Gheorghe Ghelasie de la Frăsinei,
Miky Suceveanu, Miron Pompiliu şi tuturor celor plecaţi...
Pentru toate acestea, mulţumesc de o mie de ori!
0

Mi-a plăcut ideea cu Livada Duhovnicească pe care-am început-o Cu tatăl meu şi cu fraţii mei, în copilărie, precum și analogia ce o faceți cu transformările din fizică și matematică ale lui Pierre Laplace. Am înțeles că știința nu numai că nu se opune religiei, dar îi poate demonstra adevărurile.
Cu plăcerea lecturii, și cu cele mai bune gânduri pentru autor