Poezie
Pe lângă plopii ce-au ieșit din rând...
poezie promovată de Radio Agonia
1 min lectură·
Mediu
Când pleoapa ei bătea prea mult în mov,
i-a recitat din Leonid Dimov;
cealaltă se zbătea în ritm de jazz,
și-i curgeau lacrimi, se umplea un iaz.
„E pleoapa stângă, sigur e de rău!” -
îi zise-acel bărbat. „Ce nătărău!
Ba e de bine, lacrimile-mi ard
indiferența unei inimi hard,
și iazul ăla s-a umplut de pești,
de când îmi spui aceleași vechi povești:
că a-nflorit speranța pe un gard,
sub ochii lunecoși ai unui bard;
că-n geana dimineții te-ai trezit
c-o zână lângă tine-a lâncezit.
Ce să mai zic?! Ești tare, dom’le, hard!
Tare la minte, cum e altu-n card!”
Așa-i grăi frumoasa, tot plângând
pe lângă plopii ce-au ieșit din rând.
083.244
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 113
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Pe lângă plopii ce-au ieșit din rând....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14148374/pe-langa-plopii-ce-au-iesit-din-randComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMCMCristina-Monica Moldoveanu✓O poezie glumeață și chiar veselă. Sub aparenta indiferență - hardul - se ascunde o lacrimă soft.
0
BGMa inclin. Am o sensibilitate la Dimov, iar tu chiar ai scris o poezie pe masura lui.
0
OAcum știi tu să faci haz de necaz, poetic, ce-i drept. mă bucură cuvintele acestea parcă anume uneltite să meargă la suflet!
0
LNDistincție acordată
Dimov ca pretext, dar pe mine poemul acesta m-a trimis mai mult la Foarță. O poezie care iese din rînd, autoironică și plină de nerv.
0
IPDistincție acordată
M-ai tot întrebat: când
Invariabil ţi-am răspus: cât de curând
Iată că acesta a venit într-o zi de şaptesprezece
Ca o minune, în vinerea în care prunii se rupeau cu prune
“și iazul ăla s-a umplut de pești,
de când îmi spui aceleași vechi povești:
că a-nflorit speranța pe un gard,
sub ochii lunecoși ai unui bard;
că-n geana dimineții te-ai trezit”
din visu-n care zborul s-a sfârşit
Jos pălăria, cu poezia-n miez de vară
Seară de seară, la o pipă şi-o ţigară
În aceeaşi gară, în drum spre nicăieri
Parcă n-ar fi fost niciodată şi nici ieri...
0
GPNu este aici decât un exercițiu poetic. Mă bucur că vi s-a părut reușit.
Cristina, din când în când, îmi mai amintesc de stilul scrierilor mele din anii trecuți, când ironia și autoironia erau, cumva, mijloace preferate. Da, o „lacrimă soft”!
Bogdane, și mie îmi place cum scrie Dimov, dar aici, cum spune și Liviu, numele e doar un pretext, viziunea fiind departe de onirismul imaginarului dimovian. Poate că era rima ce mai potrivită pentru „mov”. (!)
Ottilia, eu nu uneltesc. Dacă ai inventat un termen pentru utilizarea uneltelor de scris, de acord! ”De vină” este și acum unealta cea mai importantă, „pixul meu nărăvaș”.
Liviu ai intuit bine. Nu mă gândesc la stilul cuiva atunci când scriu, fiindcă textele vin după cum îmi este ritmul interior. Dacă el presupune melodicitate exteriorizată, în versuri mai lungi sau mai scurte, așa se scrie și textul. Rareori îmi propun să scriu într-un fel sau altul, excepția fiind atunci când am în vedere o poezie cu formă fixă: pașadină, sonet, acrostih, poem într-un vers etc. Acum, da, am vrut să fie în prozodie clasică.
Yannelis, am vrut să scriu în zi de 17 și s-a nimerit să am ceva inspirație. Știi că-s „mai leneș” și nu scriu decât atunci când simt/cred că am ceva de spus. E mai bun versul pe care l-ai adăugat decât cel din original, însă aici de vină este căutarea unei rime cât mai potrivite, nu în asonanță. Am zâmbit când am văzut titlul comentariului tău și m-am gândit, cu bucurie, la „detașarea pe frontul minunii”.
Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură, urându-vă o vară frumoasă, cuminte și sănătoasă!
Cristina, din când în când, îmi mai amintesc de stilul scrierilor mele din anii trecuți, când ironia și autoironia erau, cumva, mijloace preferate. Da, o „lacrimă soft”!
Bogdane, și mie îmi place cum scrie Dimov, dar aici, cum spune și Liviu, numele e doar un pretext, viziunea fiind departe de onirismul imaginarului dimovian. Poate că era rima ce mai potrivită pentru „mov”. (!)
Ottilia, eu nu uneltesc. Dacă ai inventat un termen pentru utilizarea uneltelor de scris, de acord! ”De vină” este și acum unealta cea mai importantă, „pixul meu nărăvaș”.
Liviu ai intuit bine. Nu mă gândesc la stilul cuiva atunci când scriu, fiindcă textele vin după cum îmi este ritmul interior. Dacă el presupune melodicitate exteriorizată, în versuri mai lungi sau mai scurte, așa se scrie și textul. Rareori îmi propun să scriu într-un fel sau altul, excepția fiind atunci când am în vedere o poezie cu formă fixă: pașadină, sonet, acrostih, poem într-un vers etc. Acum, da, am vrut să fie în prozodie clasică.
Yannelis, am vrut să scriu în zi de 17 și s-a nimerit să am ceva inspirație. Știi că-s „mai leneș” și nu scriu decât atunci când simt/cred că am ceva de spus. E mai bun versul pe care l-ai adăugat decât cel din original, însă aici de vină este căutarea unei rime cât mai potrivite, nu în asonanță. Am zâmbit când am văzut titlul comentariului tău și m-am gândit, cu bucurie, la „detașarea pe frontul minunii”.
Vă mulțumesc tuturor pentru semnele de lectură, urându-vă o vară frumoasă, cuminte și sănătoasă!
0
BGFii atent. In primul rand dau acum rosia in 5 pentru ca acum 2 ani cadn te-am felicitat nu aveam aceasta posibilitate. Deci am rezolvat nedreptatea.
Nu stiu cat de pretext a fost la tine Dimov, dar subconstient ai dacut ca el. Uite dovada:
"Așa-i grăi frumoasa, tot plângând
pe lângă plopii ce-au ieșit din rând." - la tine
La Dimov (Destin cu baobab):
"Şi povesteam din viaţă, şi râdeam
De peştii care ne priveau din geam"
Uite si tu cum ti-ai asumat natura de la "marele Leonid"!!!!
Superb textul tau!
Nu stiu cat de pretext a fost la tine Dimov, dar subconstient ai dacut ca el. Uite dovada:
"Așa-i grăi frumoasa, tot plângând
pe lângă plopii ce-au ieșit din rând." - la tine
La Dimov (Destin cu baobab):
"Şi povesteam din viaţă, şi râdeam
De peştii care ne priveau din geam"
Uite si tu cum ti-ai asumat natura de la "marele Leonid"!!!!
Superb textul tau!
0
GPDa, am greșit spunând că textul e departe de viziunea lui Dimov. De fapt, trăim în același ocean textual, unde chiar și extremele se atrag.
Onorat de însemnare! M-ai nimerit!
Onorat de însemnare! M-ai nimerit!
0