Poezie
O vrabie și doi ronțăitori
1 min lectură·
Mediu
O grisină și-un ronțăitor
lăsau semne albe pe covor.
Omul s-a oprit din ronțăit;
ceasul -hop și el! - din ticăit.
A intrat o vrabie pe geam,
c-a văzut, de când era pe ram,
că-năuntru-i rost de ciugulit,
pe covorul roșu s-a oprit;
ciugulea și tot privea în sus
la ronțăitorul cel ursuz.
Ceasul a pornit, făr-a fi-ntors,
clipocea din limbi ca vinul stors
dintr-un strugure de neam zeiesc,
pripășit pe plaiul muntenesc.
Și ronțăitorul ce făcea,
punga de grisine desfăcea,
risipea firimituri pe jos,
vrabiei să-i fie de folos.
Ceasul ce făcea? Tot mustăcea,
orele-i curgeau ca o peltea,
și-n fluidul lor stătea ascuns
tot misterul clipei nepătruns.
Mesteca încet secunde vii,
nu-i păsa de orele târzii,
nici de vrabia plecată-n zbor,
nici de semne albe pe covor.
S-a pornit și el pe ronțăit,
iar ronțăitorul, uluit,
l-a întors atunci pân’ la refuz,
tactul să-i rămână în auz.
Vrabia, întoarsă-apoi pe ram,
ciripea voioasă lângă geam.
022.501
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 157
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “O vrabie și doi ronțăitori.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14148814/o-vrabie-si-doi-rontaitoriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPȘtiu că nu mi-a ieșit un text chiar pentru copii, de aceea am scos și subtilul acela. Zâmbesc, fiindcă sunteți a doua persoană care, în decurs de mai puțin o lună, aseamănă cu stilul lui Dimov ceea ce am scris în prozodie clasică. Mă pune pe gânduri lucrul acesta! Trebuie să scriu neapărat cu totul altfel când recurg la muzicalitate, astfel încât să nu mai semene cu scrisul nimănui.
Mă bucură semnul din partea unui tânăr poet, care, de asemenea, nu a renunțat cu totul de a scrie altfel, dincolo de pecetea prozaismului impus poeziei actuale.
Mă bucură semnul din partea unui tânăr poet, care, de asemenea, nu a renunțat cu totul de a scrie altfel, dincolo de pecetea prozaismului impus poeziei actuale.
0
Revenind la poemul de față, îmi amintește puțin de maniera ludică a lui Tudor Arghezi sau chiar Leonid Dimov, dar un ludic care dezvăluie și idei foarte profunde despre trecerea timpului.
Spre exemplu, versurile:
"Ceasul a pornit, făr-a fi-ntors,
clipocea din limbi ca vinul stors
dintr-un strugure de neam zeiesc"
sunt preferatele mele.
Îmi e teamă însă ca poemul să nu fie mult prea abstract pentru un copil, cu formulări complexe ca „misterul clipei nepătruns” sau „mesteca încet secunde vii”, de aceea cred că poemul e mai degrabă pentru copii mari, decât pentru copii mici.
În orice caz, o lectură plăcută, revigorantă în această zi caniculară!