ioan albu

cu scuze, adversitățile de idei trebuie să rămână doar atât, iar eu mă tem că am fost prea pătimaș.

punem pariu ca stau la un sfert de oră de câteva biblioteci cel puțin la fel de mari ca cea mai mare pe care ați văzut-o în viața dvs? și că în unele dintre ele îmi petrec destul timp de câteva ori pe săptămâă? vă repet, dle Cernătescu, nu știți absolut nimic despre mine sau backgroundul meu.

You don\'t know shit despre background-ul meu, așa că te rog să mă scutești de recomandările dumitale. Argumentele dumitale ignoră senin regulile logicii, dar nici eu n-am să te timit la bibliotecă, convins fiind dinainte că asta n-ar fi pentru dumneata decât un nou prilej de a te lansa, cu suficiența dumitale vană, într-un nou delir, pretențios și bombastic, făcând pe spiritualul și pe doctul. Și în legătură cu marota asta a dumitale, ocultismul, și cu Bacovia, ai face bine să te întrebi dacă nu cumva ești în situația ăluia care avea numai un ciocan și din cauza asta toate lucrurile din jur i se păreau cuie.

sigur că da, cel ce zboară pe deasupra României poate vedea zidul Chinei, de ce nu? zboare în pace, vază ce-o vedea, scrie ce-o vrea spre delectarea cui s-o nimeri. eu n-am zis că e neinteresant, am zis că nu e plauzibil și îmi mențin părerea. sunt de acord că nu trebuie să demolăm, ci să ridicăm, dar omul nu e un ageamiu, nici un începător care așteaptă încurajările paternaliste ale publicului. tot proiectul lui de a critica Istoria lui Călinescu, respingând criteriul esteic pe care acesta, ca famul al lui Croce, îl îmbrățișase și încercând să exploateze filonul ocultist, hermetic, inițiatic e interesant și merită făcut. doar că nu cred că Bacovia poate fi lecturat în această manieră, iar textul de față nu îmi oferă bune temeiuri să cred opusul.

Opera unui mare scriitor permite întotdeauna foarte multe interpretări, dar nu permite toate interpretările. Un comentator trebuie întotdeauna să pună în valoare opera comentată, iar nu pe sine. Or, aici avem un comentariu care e destinat a pune în evidență erudiția comentatorului, în detrimentul operei. Cum am mai spus, referințele la Bacovia sunt puține și citatele, extrem de scurte, sunt scoase din context ca să acopere ideile comentatorului. Și așa Bacovia este contrafăcut și vândut în ambalaj ezoteric amatorilor de descoperiri literare senzaționale. În plus comenatatorul scoate, una-două, din teașcă acuze de marxism-leninism, dovadă de toată buna lui credință, interesul lui nedezmințit pentru adevăr, pasiunea lui pentru schimbul de idei și marea lui toleranță la frustrare, nu-i așa?

Argumentul central al textului e sofistic. Combatandu-l pe Calinescu, ramai calinescian cand utilizezi spusele eului auctorial pentru a trage concluzii despre persoana poetului; cand, anume, din doua versuri unde apare cuvantul \"filosofie\" tragi concluzia ca poetul insusi era in mod real preocupat de filosofie. Pe urma, continui prin a remarca frecventa invocarii noptii de catre Bacovia si de aici conchizi o filiatie hermetica, ocultista, a poetului, facandu-l sa descinda din \"scoala noptii\". Citatele pe care le dai nu iti sprijina teza, privite in context. Tu smulgi fragmente foarte scurte - sintagme, cateva cuvinte - si faci din ele caramizile unei constructii care - in opinia mea - nu are mare lucru de a face cu poetica bacoviana. Pe urma, il interpretezi pe Bacovia fara nici o referinta la maestrii lui, la care se refera el insusi, Poe, Rollinat etc. Mai degraba ai putea sa-l faci pe Bacovia sa descinda din misteriile dionisiace decat din Agrippa von Nettesheim, daca tot vrei sa-i cauti o ascendenta ezoterica. Un Bacovia interesat de cultul lui Dionysos - chiar daca nu si foarte informat in materie - imi pot inchipui mai usor decat un Bacovia hermetic si alchimist. Nu cred ca ai dreptate in ce spui, e departe de a fi plauzibil, atat cat pot sa judec eu, bazat pe cat am citit din Bacovia.

m-am lamurit. un pretios ridicul, daca e adevarat ca stilul este omul.

jurnalul mediocritatii va fi cu singuranta el insusi submediocru. atat calitatea ideilor cat si a stilului e inexistenta. primul paragraf e ridicul cu desavarsire, al doilea e pueril si caraghios in pretentia lui de exercitiu intelectual. nu credeam ca e posibil sa scrii atat de prost si sa nu-ti dai seama

e ceva ce îmi scapă în comentariul tău. Probabil sensul.

mai alice, te-ai dat pe proza si pe furat caciula?

cand citesc acest text am senzatia ca-i scris de cozan si asta nu-i un compliment

simpatic. numai ca Pamela Anderson nu canta. mergea mai bine Britney Spears sau aia care canta \"help me dr. dick\".

Ioana Barac Grigore, tu nu esti cenusareasa, ci cenusotca.

Vede cineva greșeala de gramatică?

Acesta este un text confuz și împănat de sentințe de un teribilism juvenil, precum \"viața mea e o țeavă de cupru pe care se bat boschetarii s-o vîndă\" sau \"dumnezeu e o fată de șaișpe ani care-și aruncă pruncu-n pubelă\". Peste tot se vede lipsa de savoir faire și de eleganță poetică, finalul fiind partea cea mai șleampătă a acestei sleampăte producții. Falsitatea radicală a textului vine din nștiința autorului de a scoate în evidență tensiunea dintre setea de Dumnezeu și absența lui dintr-o lume maculată. Cele două momente ale acestei tensiuni sunt aici dezarticulate, alunecă una pe lângă alta pentru a nu se ciocni decât într-o poantă finală, exemplu ultim de simțire neartistică. Se mai remarcă negativ (pe lângă lipsa oricărei prospețimi de idee sau de limbaj) eclectismul ortografic al autorului, care scrie numai cu î (fără â), după normele vechi, dar se repede să scrie \"nicio\" și \"niciun\" după permisiunile cele noi, care nu au alt rost decâr să facă agramaților viața mai simplă.

Am eliminat \"de\". Mulțumesc de observații.

Am notat și sugestiile și aprecierile. Mulțumesc pentru toate cititorilor. Claudiu Toșa, te salut!

Marga chiar a fost un ministru al invatavmantului nul, catastrofic. Altii au fost incompetenti, cretini, dar n-au avut forta sa distruga atata cat a distrus Marga. Acesta s-a facut exponentul mult-laudatului simt practic ardelenesc, dublat de pragmatismul americanesc, pe care il slujeste chiar si la nivel de filosofie, si a futut complet un invatamant care si asa nu statea pe roze. Marga, spirit tamp de mancau de slana, suflet de iobag, a cazut in capcana in care s-a mai cazut pe la noi, adica de a ignora legatura scolii cu raspandirea cunoasterii, cu formarea spirituala si de a o considera ca pe o fabrica de meseriasi ceruti de nevoile pietii. Asta e. Iobagia se transmite genetic, reflexele de supravietuire acumulate in 1000 de ani de serbie nu vor disparea in 2-3 generatii

Exista multe poezii mult mai tampe pe acest site, dar din moment ce folosesc versul alb sunt lasate sa treaca. Eu cred ca cineva face exces de zel in cazul de fata.

Mulțumesc tuturor. Domnule Manolescu, aprecierea dvs mă onorează în mod deosebit.