Poezie
În neființă
1 min lectură·
Mediu
Minusculă secundă ce treci cu nepăsare
Prin viața-ntortocheată a unui simplu om,
Încremenești în clipa când conștiința-i moare
Și totul se oprește, chiar cel mai mic atom.
Și spiritul ce-odată-și manifesta vigoarea
Într-un mănunchi de carne și oase fremătând,
Printr-o zvâcnire surdă, el se eliberează,
Lăsându-și pe pământ micuțul trup plăpând.
Iar tot ce-a fost odată o amintire vie
Și percepută fizic prin minte și prin trup,
Își stinge răsuflarea trecând în neființă,
Doar spiritul divin rămâne absolut.
012.782
0
IA