Sari la conținutul principal
Poezie.ro

În prag de sărbători

Și se-auzea scrâșnind sub roțile mașinii Asfaltul dur, crăpat de tonajele zilnice. Cu voci tremurânde, cu brațe vânjoase Ieșeau oamenii de la muncile silnice. În palmele lor sudoarea impunea

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
2

Amintiri rebele

Pași de lumină de-aș crea Pe-a drumului cărare, Tot întuneric aș vedea Când voi privi în zare. Chiar dacă păsări vor cânta În triluri voalate, Nu aș putea ca să aud Decât tihnite

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
1

Gând

Redefinirea unui gând ascuns Transcende mintea, suprimându-i jocul; De-i superficial și transparent, Un altul mai profund o să-i ia locul. Victorios sau de compătimit, Oricare gând își are

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Asfintit de soare

S-a-ndepărtat lumina ce-și revărsa căldura Din miezu-nfierbântat al soarelui topit, Sterile umbre reci își anunțau sosirea Când noaptea se lăsa într-un veștmânt cernit. Și trilurile calde de

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

În neființă

Minusculă secundă ce treci cu nepăsare Prin viața-ntortocheată a unui simplu om, Încremenești în clipa când conștiința-i moare Și totul se oprește, chiar cel mai mic atom. Și spiritul

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
1

Esti prea departe

Parcă-i o veșnicie de când nu te-am văzut. În visu-mi iluzoriu tacută-ai apărut Și mi-ai surâs angelic cu chipul tău divin. Acum sunt treaz și-n suflet se naște un suspin. De s-ar putea ca

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
1

S-a-ntins un alb covor de nea

S-a-ntins un alb covor de nea Și-afară încă ninge, Oricat ar fi vremea de rea, Cu viscol, ceață-n preajma mea, Nimic nu m-ar atinge. În suflet am un foc aprins Ce arde ne-ncetat, Ce nici

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
1

Peisaj

Asfalt plombat cu pietre negre Placat cu dâre de noroi, Copaci cu trunchiuri răsucite, Nori vătuiți de aburi moi, Picuri de ploaie ce se-mbibă În solul proaspăt umezit, Stoluri de păsări care

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Printre valurile marii

Printre valurile mării ca o nimfă vei apare Îmbrăcată-n scoici și perle,în albe mărgăritare, Cu delfinii jucăuși vei petrece zi și noapte, Briza mării resimțind-o cu plăcutele ei șoapte. Cu

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
1

O clipa de tacere

Poate a fost clipa de tăcere Ce s-a oprit în timp.Am preferat Să-mi dai o calda mângâiere Și-o sărutare ce am așteptat. Și m-am trezit în plină zi, Pe timp de ploaie, palma încleștând, Erau

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Am fost doar noi

Am fost doar noi și o clepsidră, Era nisipul colorat, Dar el s-a scurs dintr-o mișcare Și timpul ni s-a estompat. Am fost doar noi în astă lume, Eram ca două ciocârlii, Dar ai zburat în

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
1

În căutarea adevărului

Cunoașterea-ncercăm să dobândim Cât timp pe-acest pământ trăim, Strângând comori de cunoștințe,presărate Cu mici enigme pentru-a fi aflate. Veșnic pe drumuri în căutarea unui adevăr, Avem un

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
3

Unde e ploaia?

Unde e ploaia atât de mult dorită Să picure pe-obraji încetișor? Spre-albastrul cerului privesc cu-o rugăminte, Dar nu observ vreun nor ocrotitor. Asfaltul sfârâie de-atâta fierbințeală, Iar

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Avem un singur Creator

Avem un singur Creator, Și fi-voi recunoscător Că viață El mi-a dăruit Pe-acest pământ întinerit De orice suflet ce se naște Din carne plămădit. Neabătut din drumul meu, În suflet stau cu

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Să-ți amintești

Doar greierii îmi sunt prieteni, Doar ei îmi cântă o melodie Atunci când noaptea mă îmbie Să mă gândesc la veșnicie. Îmi las deoparte amăgirea, Rămân în noapte resemnat, Căci știu,ai luat o

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
1

Valurile vieții

Se naște omul pe acest pământ Pe timp de ploaie,soare,când e vânt, Pe valuri mici sau nalte el plutește, Dar nu știe ce viața-i hărăzește. Când e copil cu viața se răsfață, Și-n timp pricepe

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Singur

Tot ce-am visat s-a risipit, Tot ce-am dorit s-a năruit, Doar luna umedă și rece Cu mine noaptea se petrece. Cumplit mister m-a dărâmat Când simplu te-ai îndepărtat. Cumplită noapte mă

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Tristețe

Ce poate fi mai dureros decât durerea? Tot ce-am clădit a fost distrus. Din tot ce-a fost un vis frumos,feeric, A mai ramas fărâma unui slab apus. S-a dus speranța,totul a murit. Sunt doar

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Ganditorul

Stând cu brațele-ndoite Și bărbia sprijinind, La-ntrebări cătând răspunsul Adâncindu-se în gând, Își formează o părere Despre-al lumii tainic rost, Făurindu-și în străfunduri Un dogmatic

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Natura purificatoare

Floare scumpă,floare-albastră, Eu te-aș ține la fereastră, Să îți simt mireasma vie, S-ascult glas de ciocârlie. M-aș sui în vârf de munte Să străbat poteci mărunte, S-aud glasuri de

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Amintiri

Prin iarba verde, umedă și deasă, Adesea liniștit mă așezam, Priveam cum păsările zboară Și-n dantelate gânduri m-ascundeam. Din când în când, din propria-mi visare Eram trezit de câte-un

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Numai vantul

E numai vântul ce-adânc m-a ancorat Cu rădăcinile înfipte în pământ, De teamă să nu fiu aruncat În reci tentacule ce se ițesc din vânt. E numai vântul ce-ncearcă să mă-ndemne Să-mi iau elan,să

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

Misterul Sfinxului

Am vrut să aflu misterul omenirii Și din a zeilor știință să mă-nfrupt, Să ating spiritualitatea care Din coasta omului s-a rupt. Și vrut-am să călătoresc nestingherit În lumea antică-n

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0

E vară

Resimt căldura soarelui.E vară. Respir un aer cald,înăbușit. Mi-aduc aminte de chipu-ți ce-am privit Când noi ne-am întâlnit întâia oară. Era răcoare și vântul des bătea, Și seara se lăsase

@maniceanu-valentinMVManiceanu Valentin
0
0
24 din 97 poezii incarcate