Poezie
S-a-ntins un alb covor de nea
1 min lectură·
Mediu
S-a-ntins un alb covor de nea
Și-afară încă ninge,
Oricat ar fi vremea de rea,
Cu viscol, ceață-n preajma mea,
Nimic nu m-ar atinge.
În suflet am un foc aprins
Ce arde ne-ncetat,
Ce nici acuma nu s-a stins
De când privirea-ți s-a prelins,
Iar tu te-ai estompat.
S-a-ntins un alb covor de nea
Și tot mai ninge-afară,
Oricât ar fi vremea de rea,
Privirea-ți dulce-o voi păstra,
Căci încă mă-nfioară.
012.924
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maniceanu Valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 71
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Maniceanu Valentin. “S-a-ntins un alb covor de nea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maniceanu-valentin/poezie/1764026/s-a-ntins-un-alb-covor-de-neaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Omul de negru , cel cu ghitara.
Nu se opreste si nu alearga,
Colinda mereu lumea intreaga.
Nu-l ocoliti si nu-l opriti,
Din calea lui sa nu fugiti!
Are nevoie sa va mai vada
Cantand, visand cu el pe strada.
Nu-i cunoscut , dar este mare,
Nu e un simplu oarecare,
Nu il mintiti, nu il tradati!
De firea lui nu va mirati.
.........................
.........................
Canta mereu, nu se opreste,
Canta si-atunci cand va vorbeste,
E viata lui toata un vers
Chiar daca are mult de mers.
Trece visand, trece doar vara,
Omul de negru, cel cu ghitara;
Planeta lui nu e Pamantul,
Ci alta ... poate chiar Cuvantul!