Poezie
Numai vantul
1 min lectură·
Mediu
E numai vântul ce-adânc m-a ancorat
Cu rădăcinile înfipte în pământ,
De teamă să nu fiu aruncat
În reci tentacule ce se ițesc din vânt.
E numai vântul ce-ncearcă să mă-ndemne
Să-mi iau elan,să trec nepăsător
Prin timpul ce se scurge-ntr-o clepsidră
Cu fire albe de nisip amăgitor.
E numai vântul ce-mi împrăștie în zare
Nedezgropate gânduri ce s-au adunat,
Lăsându-mi mintea limpede și clară,
Lăsându-mă cu sufletu-mpăcat.
E numai vântul ce modest adie
Dansând sinistru valsul unei veri fierbinți,
E numai vântul ce îndepărtează,
Ducând în zare arzătoarele dorinți.
002.468
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Maniceanu Valentin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Maniceanu Valentin. “Numai vantul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/maniceanu-valentin/poezie/1735616/numai-vantulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.