Iftime Vasile

Iubito, spune-mi te rog Care este cursul de schimb al dragostei La bursa sufletului tău, Cu ce convertești sentimentele Și astăzi cu cine mă mai substitui ? În timp ce încă mai inventez

Între a scrie versuri și-a călări femeia Mi-e greu s-aleg ispita, căci ambele m-ațâță, Le-aș face pe-amândouă, aș înrima ideea În timp ce mâna stângă ar modela o țâță. Aș stoarce toate

Și în seara aceasta Doamne Dealtfel ca toate înserările mele Îmi plec genunchii împovărați De pătimirea împătimirii lutului. Dintr-o mie de cioburi Încerc nedefinit să-ți înalț o rugă Dar mă

Mă-ntrebă de o vreme,

Priviți-mă sunt un fals veritabil, Nici Abel, Cain sau Iisus Și nici măcar tâlhar de pe cruce, De mult nu mai sunt nici măcar eu. Sunt un cimitir de gropi nesătule În care cobor

Nimic mai trist Ca o gară uitată într-o gară, Cu peroanele lor deșirate De nepăsarea pașilor pierduți, Cu inutile săli de așteptare Atâta timp cât din ele doar se pleacă Și cu mereu

De când mă știu visez că sap o groapă La fel de nedefinită și goală ca mine Și asta doar pentru a-mi mulțumi diminețile, Nu m-au găsit sămânță ,nu m-au găsit cărbune Dar sap căci prea

Mă amestec cu noroaie și frunze bolnave, Îngerii îngână false cântări, Zilele noastre-s jumătate concave Nopțile plâng cele două înserări. Plouă din mine cu stropi de lumină, Pământul își

Perpetuum homes Târziu, încă mai rătăcesc Prin pustiul de oameni Împrăștiindu-mă fărâmă cu fărâmă În cele cinci vânturi ale lutului, Ultima dată m-am întâlnit pe un peron Într-un

Poetul este blestemat să viseze, Mereu singur… Gândurile îi hoinăresc înaintea lutului Sau uneori îi șchioapătă Trenând de handicapul unei umbre relativ bipede Sau, paranoic

Astăzi, Mi-am împărțit bătăile inimii În două părți egale, Cele cu soț le-am dat ei Drept jertfă pentru o presupusă iubire Iar cele fără soț, Mereu cele fără soț Le-am păstrat pentru o a

Obosit, m-am așezat într-un punct Pe un contur albastru Și în jurul meu s-a închis un cerc Imposibilă-mi este evadarea Din acest palid senin Pentru că mi-am abandonat aripile Drept

Tot mai gru îmi este fără tine... Credeam că pot extirpa dragostea ca pe o măsea de minte Storcându-mi din pielea răsfăîată toate sărutările tale, Credeam că voi sfida până și geometriea