Poezie
Exagerarea de a fi
1 min lectură·
Mediu
Exagerarea de a fi
Urăsc diminețile
Când abuziv mă desfrunzesc de vise
Împrăștiindu-mă veșted
Sub potcoave de gânduri sterile.
Urăsc înserările
Cu nesfârșitele ceasuri de vecernie
aruncate anapoda
Până și-n măduvi de oase.
Urăsc ziua și noaptea
Prelungiri inutile ale aceluiași timp prezent,
Preludii albe
Gâtuite în câte o clepsidră de inimă.
Urăsc până și sufletul
Când neputincios șchioapătă
Desculț înapoia umbrei
La cel puțin o lungime de viață.
Urăsc ochii tăi albaștri
Mult prea albaștri pentru a putea
Să mai ascundă ceva.
001251
0