Poezie

să ne iubim de-a poezia

Fără identitate

2 min lectură·12 noiembrie 2007

Mediu

Sunt singur,

Singur și trist precum o zi de toamnă

Ruptă cu dinții din calendarul sufletului

Atunci când s-a compromis vântul cu ploaia

Prin cearșafuri putrede de frunze.

Disper,

Disper deși știu că fericirea vine de sus,

De acolo, de unde o pasăre albă

Mi-aduce în cioc felii de cer afumat,

De acolo, de unde culeg dimineața stropii de rouă

În care te mai caut,

De acolo, de unde mi se aruncă zilnic

Câte o funie pe care să mă înalț…

Zorii,

Zorii, se strecoară abuziv pe sub ușă -

Preludii ale unor agonii smulse din copite de cai,

Bat înserările de trei ori în fereastră,

N-are rost să mă feresc de noapte

Mi-a fost complice când am desfrunzit visele

Din cămășile crude și coapte.

Curg haotic secunde sterile prin vene,

Din măduva oaselor și din tâmplă

Au început să crească spini,

În lutul meu nu mai încape nici o fărâmă de lut,

Șchioapătă umbra pe o altă cărare,

Eu fug de mine și ea fuge de mine,

Fugim toți unul de altul și unul din altul…

(Ai grijă să nu călcăm în același loc)

În ce subsol insalubru de gând să ne mai ascundem

Acum când renegăm și gustul dulce al pâinii

Mușcat până la sânge,

Acum când la cina de taină

Ne vindem amintirile pe un pumn de arginți?

P.S.

Femeie, dacă întâlnești un suflet cu ochii scoși

Și în cămașă de tablă

Spune-i te rog că nu mă cunoști.

002.483

Iftime Vasile. “să ne iubim de-a poezia.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iftime-vasile/poezie/1753220/sa-ne-iubim-de-a-poezia

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.