Poezie
Nefirescul firesc
1 min lectură·
Mediu
Nefirescul firesc
Un bilet cu două călătorii
Dus - întors,
Tren personal , clasa a II-a, vagonul de marfă.
De ce dus întors ?
Îmi șchioapătă umbra…
M-am abandonat câte puțin în fiecare gară
Și ori de câte ori am deschis fereastra,
Pas cu pas mă deșir, vertebră cu vertebră,
În ultima haltă mi-am uitat o aripă-
Orice zbor este o posibilă prăbușire...
Îmi spui că sunt împotriva firii
Refuzând condamnarea la o eventuală înviere,
Prietene, ia tu cealaltă jumătate de bilet -
Un acar a schimbat macazul.
013617
0
Cât de firesc se întâmplă uneori În ultima haltă mi-am uitat o aripă-
Orice zbor este o posibilă prăbușire...
Remarc un bagaj de metafore de o factură lirică aparte, în ciuda unui titlu nu tocmai inspirat. O revenire pe text după o vreme ar putea șlefui nuanțele ferestrelor deschise.
Din când în când, pelerinii își pierd ca și îngerii, vertebrele prin nori până la desprinderea de firesc.