Poezie
confesiune
1 min lectură·
Mediu
Sunt dezertor din propria cetate
Și acum caut scăpare-n infinit,
Însă nu mă pricep să dau din coate
Să bag în coastă lama de cuțit.
Am dezertat din lut și din rutină
Doresc loc de veci în Paradis,
Desaga și cocoașa-mi este plină
Și nu e loc în rai de compromis.
Canoanele cele-n potriva firii
M-au izgonit din trupul dezertor,
Cerșesc o viză în nemărginire…
Hăitașul cel vânat de vânător.
Eu cheie mi-am făcut din revolver,
Săpun nu am și nici nădragi cu sfoară,
De n-o să-mi placă-n rai sau în eter
Voi dezerta și pentru a doua oară.
Mă sinucid minut după minut
Și reînvii în lutul meu absent,
Eu dezertorul timpului trecut,
Prizonierul timpului prezent.
Mă întorc în trupul meu stingher,
Devin același ,,tot” integru,
Îmi fac iluzii și apoi sper
Că iadul nu-i atât de negru.
012.582
0
\"Îmi fac iluzii și apoi sper
Că iadul nu-i atât de negru. \"...te regăsesc mai optimist
cu simpatie