Poezie
Confesiune
1 min lectură·
Mediu
Mi-e viața o continuă căutare
Tot rătăcind prin marea de idei
Orbecăi într-o singură culoare
Pe ochi având lipite trei femei.
Și mai că aș ajunge la liman
De n-ar fi busuioaca să mă-ndoaie
Să-mi vând papucii pe un gologan
Și-apoi desculț să țopăi pe butoaie.
Drept pentru care tot întreb de mine
Pe trei cărări cât pot să mă mai țin
La moara care macină destine
Sau lângă teascul ce mă stoarce-n vin.
Atâta timp cât calea e prea scurtă
De-acasă până-n deal la cimitir
M-oi oferi ca ultim dar de nuntă
Pe-altarul fericirii drept martir.
Și-apoi pecetluit în trei cuvinte
La cea din urmă vamă de hotar
Voi îngrășa cucuta pe morminte
Și-acest poem va zace în sertar.
Mi-e viața o continuă căutare
Pe cât de grea, pe-atâta de ușoară
Căci m-am găsit într-un târziu, se pare
Pe un ziar într-un closet de gară.
012556
0
Personal d-ule I.V. imi plac la nebunie poemele asimetrice , dar cu aceasta poezie plina de otrava condamnarii la micimea conditiei umane m-ati prins.
cu respect Laura