Iftime Vasile

IMPOTENȚA UNOR…MEMBRE

Un bun amic bețiv și rău de gură
De-o vreme-ncoace vrea să mi se plângă
Că-n palmă i-a crescut o bătătură
Și-i invalid omul de mâna stângă.

Eu i-aș fi spus o vorbă înțeleaptă
Că de dureri nu văd cum să îl scap,
Așa o să pățești și cu cea dreaptă
De nu rărești bătăile în cap.

Fiind încrezut n-a vrut să înțeleagă
Și-acum îi curg belelele din plin
Căci îi atârnă fericirea bleagă
Zbârcită de un pseudo vagin.

Ar vrea acum s-o caute prin izmene
Dar inutile-s labele amândouă…
Cum poți cocoș să te mai umfli-n pene
Când ți-a căzut pula cloșcă pe ouă.

dragă editor, zilele acestea am avut surpriza să constat că sunt penalizat cu 20 puncte, am dat fuga al regulament și am constatat că este vorba despre pedeapsa acordată pentru plagiat. nu vreau să mă justific cu nimic vreau doar să vă informez că este vorba de o simplă neglijență. nu recunosc acel titlu și nu știu ce se ascunde sub el. neglijența constă în faptul că, posibil parola mea a rămas activată pe un compiutăr folosit și de altcineva sau pur și simplu am dat-o si altor prieteni care doreau să fie activi pe site dar nu erau logați.
menționez că am făcut cunoscut acest ,,sait,, ori de cîte ori am avut ocazia: congresul național de poezie, zilele Eminescu, cenaclul Constantin Dracsini, olimpiada națională de Limba Română, festivalul primăvara poeților, presa locală, serviciu..etc și nu m-am gândit nici un moment că numele meu vă poate aduce tulburare. iertați.

revin, mă bucur că te regăsesc...ce-i drept doar în poezie, este deajuns și atât...gândurile au două capete, la celălalt capăt ești tu. pădurea virgină la tine are iz de ,,sfârșitul lumii,, ,sângele pierdut de ,,purificare,, iar zidului inverzit la ce-i mai trebie poartă? cât despre străini...mai străină esti tu cu tine. tote cele bune!

din nou prin frământările tale lirice. inima aude...spune-mi ce aude de la Botosani, de la basarab primește un semnal cât de mic? nu râvnesc a fi amintirea verde, crudă din pumnul tău...vrau să fiu cel putin frunză de toamnă.

dragă Diana...acest poem este scris pentru tine. mă amăgesc și visez frumos, visele sunt cele mai intime clipe și nu am a le împărți cu nimeni. este mai mult decât joacă de-a poezia...nu crezi? Miraclul meu cu ochii cât două găleți pline cu apă.

mulțumesc pentru încredere, vreau o adresă unde pot să-ți trimit ultimile două volume.

am trecut și eu pe la tine prin curtea poeziei...nu o să-ți scriu cât de canonică sau nu este poema pt că poate starea pe care o am este destul de confuză în ultima vreme. spun doar că mi-a plăcut ca ideie, ca construcție, ca tonus...ma regasesc în versul tău, respir în el, mă alint în el...aștept, scrie!

mă bucur când un poem are consistență și place însă trebuie să fiu recunoscător celor care îmi creează starea de a scrie...tu, dragă Diana mi-ai modelat cuvântul...scriu, așteptând să mă citești. Citind și receptând mesajul transformăm această comunicare într-o conexiune inversă...scriu prostii...P.S. Mulțumesc și te mai aștept.

mulțumesc, pentru varianta ta, da ai dreptate acum arată ca un pom după ce a fost curățat. multumesc

multumesc, interesantă și inedită ideie. cred ca este vorba despre petrut pârvescu și, sigur, de mine. petrut este prietenul meu iar eu prietenul nimănui. da, prietenul nimănui...toți mă înteleg dar toți sunt falși, sumari, limitați, dependenți, încălțați. tu, mă găsești uneori. mulumesc de trecere, multuesc de adevar.se moare de iubire dar dureros este că se moare și de non iubire...dar poate cel mai dureros este când se moare de iubire neânțeleasă.

tot atat de mult ma bucur si eu, credeam ca te-am pierdut, agonia fara tine??? ai revenit, acum pot visa poezie. versurile tale sunt pline de lumina, radiază implinire si pace. bine ai venit, mi-e dor să ne jucam (cel puțin) de-a poeza.

multumesc pentru că ai revenit pe la mine, întradevăr un poem cuminte, prea cuminte...oricum nu mă regăsesc în el, este pur și simplu un experiment, un final al ciclului de poeme ,,scrisori pt înger,,trebuie să-mi scot volumul de poezie ,,claustofobii sentimentale,, și am vrut un final mai...așezat. te rog caută în paginile mele și vei găsi două poeme scrise pt tine. mi-ai lipsit...

imi place foarte mult acest poem sincer, curat, simplu, amotional și de ce nu înfiorator.

ce să spun, mă bucur că te-am descoperit...da, esti unic domnule și pe mine mă impresionează simplitatea și totodată profunzimea ideii.

frumos poem, un poem ca un dar de craciun, de ce doar de crăciun se face apel la firesc? ma bucur ca te-am descoperit si te invit pe la mine.

alexandra, sicer, mie îmi place, imi place extravaganța scrierii tale, un fel de exbiționism literar. totul este la vedere, totul este tratat cu raceala, cu respingere, cu nonconformism.scrie așa cum simți fără repere, fără șabloane. doar așa devii tu. promit că revin și felicitări pt poemul ce atrecut de atelier, eu dacă ași fi editor și pe acesta l-aș propune pt lectură. cu prietenie v.i.

este esență iar esențele, firesc se țin în sticluțe mici.

subscriu cu Tatiana, un poem bunișor pe care se mai poate lucra și asta pentru a salva acele imagini reușite. mie îmi place.

nu poate fi viața fără noiembrie...trecem prin toamnă, toamna trece prin noi și rămâne poezie. îmi place poemul, o singură respirație în tălpile goale e deajuns și pentru doi.

sunt primul și nu înțeleg stimabilii editori cum nu pot aprecia măcar această construcție unică, sunt două sau trei imagini comune dar cum sunt ele îmbrăcate, sensibilitatea, lumina, culoarea nu se vede? deasemeni ritmul este un câștig. revin...