niciodată

niciodată în tălpile goale nu știu să respir total ne-am adunat toți, afară, în ploaie. trupurile trecătorilor, ascunse în haine cusute din picături de zile trăite parțial, din doi în doi, un corp uriaș cu sute de brațe așteptând mereu același tramvai. ți-ar fi frig fără mine și ai putea respira numai respirația mea ca niciodată până în tălpile desculțe ai inhala fatal cuvântul meu total.