Poezie
tremur
întâmplare
1 min lectură·
Mediu
stârnind pe ape tremur,
luna
s-a așezat în cuibar
să clocească orele.
soarele bucuros
pune la picioarele ei pești mari, mustăcioși, strălucitori.
O, tu inimă !
tot neînduplecată,
sălbatică
ai rămas !
câte ore născute pieziș-
ca o bătaie de aripi pe buze,
îți trebuie
să înveți,
să înțelegi
înțelepciunea ?
clătite pe spalierele orizontului-pârguite ca strugurii de un amurg de îndemnuri,
secundele
ridică capul din nisipul nemărginirii.
cântecul cocoșului
destramă vraja ;
subțiază noaptea, aruncă coarda la hotarul dimineții.
scăldată în lacrimile crepusculului
picur în urechea inimii
dârzenia,
statornicia
bărbatului care ține scara.
023.387
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Anisoara Iordache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 94
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Anisoara Iordache. “tremur.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/anisoara-iordache/poezie/1752967/tremurComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IVIVIftime Vasile✓sinceritate, lumină, profunzime, imagini unice...poezie. o combinație interesantă între exteriorul modelabil prin cuvănt, și interiorul, rigid, sălbaic. o luptă de stări.
0
AIDa, cam asa stau lucrurile, numai că eu nu am zesizat impletirea culorilor, care amplifica conflictul dintre instincte si verticalitatea rațiunii.
Vasile, mulțumesc pentru comentariu,
Vasile, mulțumesc pentru comentariu,
0