ICiarina copuzaru
Verificat@iarina-copuzaru-0031203
Cluj-Napoca
e-mail: croitoreasalicuricilor@yahoo.com
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
O muzicalitate aparte m-a atras, versul „mi-e pieptul o scorbură cu ecou de pădure” autentifică o corporalitate a acestui ritm înzestrat cu înalt simț poeticesc și, spre bucuria mea, acustic. Semnul particular marchează o esență a firescului, sîngele și apa curgînd în aceeași devenire, nu însă fără tensiune și revoltă – „a mutila o apă nu e greu”. Frumos.
Pe textul:
„a mutila o apă nu e greu" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextÎmi place cum omul este adus din ascunderea sa și balansează mereu ceea ce-i este propriu „cafeaua bolborosește în latina vulgară și călcâiul meu
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa” . Consider că e o completare firească a stărilor din strofele precedente. Moartea nu e un element al absenței; ea locuiește în preajma lucrurilor, iar noi devenim astfel locuri ale acestei găzduiri. Frumos.
ca o lună plină se leagănă stângaaaaaa - dreaptaaaaaa” . Consider că e o completare firească a stărilor din strofele precedente. Moartea nu e un element al absenței; ea locuiește în preajma lucrurilor, iar noi devenim astfel locuri ale acestei găzduiri. Frumos.
Pe textul:
„n.t." de vlad sibechi
Recomandat0 suflu
ContextDe-abia acum e o dimineață frumoasă - cu aceste cuvinte încurajatoare. Vă mai aștept.
Pe textul:
„ Dacă sîngele ne-ar încăpea-ntr-un fir de iarbă" de iarina copuzaru
0 suflu
ContextAflăm îngemănarea surprinsă delicat între iubire și heruvimi, ca o taină a poetei ce ne învăluie simțurile cu simboluri aptere, cu descrierea ființei salvate prin puterea de-a recunoaște rănile și de-a privi la viață. Văd o reîntoarcere, o stare prezentă în toate lucrurile:
„peste pragul câtorva instincte grăbite” – “animalică”
“risipiți îndârjit și lumește de graba de-a fi” – “cețoasă”
Un poem al unei altfel de spațialități în această ființare poeticească.
„peste pragul câtorva instincte grăbite” – “animalică”
“risipiți îndârjit și lumește de graba de-a fi” – “cețoasă”
Un poem al unei altfel de spațialități în această ființare poeticească.
Pe textul:
„fluturele mistuit al trupului" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextDomnule Ioan Jorz, e frumos ce-mi spuneți și ce-mi recomandați să ascult. Nu e ușor să descifrezi chemarea poeziei în muzică – așa cum bine ați înțeles-o dumneavoastră. Cît despre piesa spre care am făcut trimitere, aceasta se vrea a fi una instrumentală, iar vocea, de asemenea, e și ea un instrument. De aceea poate nu e accentuată ca volum.
Și încă ceva, referitor la poezia de mai sus. Ați intuit aleatoriul care întregește scrierile mele. O mare parte din el există și-n mine, de unde și ordinea postărilor. Vă mai aștept.
Alberto, mulțumesc pentru încurajări. Tîrziu am văzut offtopicul tău și nu știu cum să-l suprapun comentariului lui Dorian Duma:)
Și încă ceva, referitor la poezia de mai sus. Ați intuit aleatoriul care întregește scrierile mele. O mare parte din el există și-n mine, de unde și ordinea postărilor. Vă mai aștept.
Alberto, mulțumesc pentru încurajări. Tîrziu am văzut offtopicul tău și nu știu cum să-l suprapun comentariului lui Dorian Duma:)
Pe textul:
„ Dacă sîngele ne-ar încăpea-ntr-un fir de iarbă" de iarina copuzaru
0 suflu
ContextVă mulțumesc tuturor. Steaua mă onorează, la fel și cuvintele frumoase. De aceea vă dedic muzica poemului: http://forums.rgc.ro/index.php?showtopic=38713&hl=
Este ultima piesă din lista din dreapta (intitulată \"Dacă am încăpea într-un fir de iarbă\" și inspirată de textul de mai sus). Părțile de voce - de la începutul și sfîrșitul piesei- îmi aparțin. Nu mă laud, vreau doar să auziți cum sună vocea mea cînd scriu poezii:)
Este ultima piesă din lista din dreapta (intitulată \"Dacă am încăpea într-un fir de iarbă\" și inspirată de textul de mai sus). Părțile de voce - de la începutul și sfîrșitul piesei- îmi aparțin. Nu mă laud, vreau doar să auziți cum sună vocea mea cînd scriu poezii:)
Pe textul:
„ Dacă sîngele ne-ar încăpea-ntr-un fir de iarbă" de iarina copuzaru
0 suflu
ContextDupă ce am citit poemul tău \"Lângă Brâncuși\", mi-am spus că și Vasile Salisteanu se dăltuiește pe sine cu exemplul poeziei sale. \"Mă gîndesc\" acum la un sculptor al apei -sau și mai mult, la puterea autorului de-a relaționa cu planurile gîndirii (ca un tablou compus din lucruri multe, avînd, totodată unitate/armonie). Frumos.
Pe textul:
„Mă gândesc" de vasile salisteanu
0 suflu
ContextGerunziul picură ideea repetiției copilăriei prin amintirea poatei.
Poemul e întreg și curbat (spre aceste senzații inedite), ca o pîine venită din eternitate. Frumos.
Poemul e întreg și curbat (spre aceste senzații inedite), ca o pîine venită din eternitate. Frumos.
Pe textul:
„Erinnerung" de Ioana Geier
Recomandat0 suflu
ContextMi-a plăcut telefonul public inventat înaintea vorbirii (sensul radical al avatarului - adică de-a v-ați ascunselea cu existentul). De fapt, tot poemul. Cu aceeași plăcere ți-am mai citit și alte texte. Mai trec.
Pe textul:
„Ea" de george vasilievici
0 suflu
Contextdeosebit, ca întotdeauna.
De data aceasta nu mai analizez nimic, fiindcă e o stare cu care „Un ocean înghețat” mă îmbracă - în așa fel încît chitara își continuă poemul ei nescris. Și, întîmplător sau nu (cine mai crede în întîmplare?!), am ascultat toată ziua o muzică „electro free(jazz)ing”.
De data aceasta nu mai analizez nimic, fiindcă e o stare cu care „Un ocean înghețat” mă îmbracă - în așa fel încît chitara își continuă poemul ei nescris. Și, întîmplător sau nu (cine mai crede în întîmplare?!), am ascultat toată ziua o muzică „electro free(jazz)ing”.
Pe textul:
„un ocean înghețat" de Nache Mamier Angela
0 suflu
ContextM-a atras descrierea fizică a timpului, căutările ne fac să înghesuim zilele „caut prin zile cum ai căuta într-un șifonier
în care ai înghesuit haine”
De asemenea, am remarcat suspendarea între acțiune și neacțiune – ființa așezată între scopul final și devenire. Ar mai fi multe de spus, dar deocamdată pentru mine e mai important că am simțit poemul. Mai trec.
în care ai înghesuit haine”
De asemenea, am remarcat suspendarea între acțiune și neacțiune – ființa așezată între scopul final și devenire. Ar mai fi multe de spus, dar deocamdată pentru mine e mai important că am simțit poemul. Mai trec.
Pe textul:
„necălcat" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextVocația nefericirii, pentru a se (re)scrie are nevoie de un instrumentar poeticesc și de o filosofie a înăuntrului - presărată în și dinspre natura noastră (sau a întregului). Deosebit poem, găsesc idei, măsuri și cuvinte călăuzitoare.
Pe textul:
„vocația nefericirii" de Dana Banu
0 suflu
Context, un singur lucru parcă nu mi-ar plăcea, și anume acel „mă reconstitui”; nu fiindcă nu ar avea un registru imaginativ sănătos al întregului, ci din cauza Facultății de Științe Politice pe care-am urmat-o și care-a încercat, uneori, să acopere ființa cu Constituția:) Astfel, cuvîntul și derivatele lui îmi sună ca un imn, ci nu ca o compoziție modernă, de free jazz, cum imi place mie.
În rest, fiindcă vă apreciez (este un motiv în plus pentru mine), o să iau în considerare sfaturile dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
În rest, fiindcă vă apreciez (este un motiv în plus pentru mine), o să iau în considerare sfaturile dumneavoastră. Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
Pe textul:
„Cînd port ceva în lesă trebuie să mă dezleg pe mine" de iarina copuzaru
Recomandat0 suflu
ContextExistă, în acest poem, aproape o gramatică a stilisticii (așa cum și sufletul poate avea o gramatică a lui, atunci cînd neputința e cea care rămîne-n urmă, și nu omul), prin articularea clarificată a dezarticulării pe muchia dimineții. – Nu mă refer la studiile sau la definițiile din sfera stilistii, ci mai mult la un interior existențial -. Găsesc aici multe imagini inedite, întregind înțelegerea și transpunerea conceptelor sacre ale ființării și ale poeziei.
Pe textul:
„Diminețile unei victime fericite. Separare" de Luminita Suse
0 suflu
Context, nu pot decît să mă bucur. Mulțumesc pentru steluță (o onoare) și pentru sfaturi (o necesitate).
Pe textul:
„Cînd port ceva în lesă trebuie să mă dezleg pe mine" de iarina copuzaru
Recomandat0 suflu
Context, îmi place că ați vorbit de armonia versurilor. Mă duce cu gîndul la armonia unei compoziții muzicale -fiindcă eu astfel îmi imaginez poeziile. Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase și, ce e și mai frumos, încurajatoare.
Pe textul:
„Cînd port ceva în lesă trebuie să mă dezleg pe mine" de iarina copuzaru
Recomandat0 suflu
ContextPoemul mă imaginează ascultîndu-l pe Zappa -cîntînd despre izolația proastă a singurătății (sper să nu consideri nepotrivită sau, și mai rău, vulgară comparația mea). Asta datorită masajului erotic în spatele (sau pe spatele)căruia se află un ansamblu \"armonic\" bine determinat -al cuvintelor, bineînțeles. În casa asta pustie, gura nopții poate rosti și o astfel de muzică (am mizat pe stări contrarii cu piesa din titlul comentariului).
Mi-a plăcut. Mai trec.
Mi-a plăcut. Mai trec.
Pe textul:
„www.ghetsemani.org" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextAceastă inacțiune este însăși o categorie a acțiunii. Poezia se desfășoară ca o scenetă de teatru, întrebarea din final întregind \"un anume fel de absurd\" care locuiște în natura noastră înainte ca noi să ne fi adresat astfel de întrebări. Inacțiunea și refuzul lui „prefer să nu” se ridică dincolo de libertatea ce ne este atribuită, emanînd dorința de-a rupe cercul prestabilit -în interiorul căruia existăm. Forța cu care domnul B. rostește refuzul celebru capătă aici o înfățișare poematică demnă de apreciat prin idee și prin construcție.
Pe textul:
„O, domnule Bartleby!" de Călin Sămărghițan
0 suflu
Context, și eu eram grăbită -nu cînd am citit, ci cînd am făcut comentariul. Poate am greșit că i-am atras atenția asupra cîtorva lucruri fără să fi lăsat un text mai amplu -despre poezia de față. Însă uneori, pentru mine e superfluu să analizez ceea ce mai degrabă am simțit. Și tot ceea ce mi se pare că ar complini frumusețea textului este rotunjirea lui -prin aceste mici corecturi, cînd e nevoie.
Dar ai vrut tu neaparat să mă admonestezi și, poate, chiar să mă jignești. Sincer, nu înțeleg de ce.
Dar ai vrut tu neaparat să mă admonestezi și, poate, chiar să mă jignești. Sincer, nu înțeleg de ce.
Pe textul:
„Jumătate femeie, jumătate toamnă" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextCarmen, îmi place poemul. Sunt doar cîteva locuri unde îmi permit să intervin. După versul „vreau o toamnă din aia să-mi fie frică de ea ca de moarte” mă așteptam la altceva, nu la nonșalanță; dar poate nu am înțeles eu exact ce-ai vrut să spui. Apoi, în versul „încă mai îmi recunosc părțile corpului\", eu cred că adverbul „mai” ar trebui situat între pronume și verb. Dar, din nou, se poate să fie niște efecte și inversiuni pe care tu vrei să le menții. Sper că nu te superi. Dacă nu mi-ar fi plăcut, nu ți-aș fi spus aceste lucruri.
Pe textul:
„Jumătate femeie, jumătate toamnă" de Carmen Sorescu
0 suflu
Context