fluturele mistuit al trupului

heruvimi și pragul câtorva instincte grăbite, o combinație stranie care captivează și provoacă la explorarea de spații noi.
enumerația: au rămas imagini capricii craniul său/ de păpușă gesturi vagi și crâmpeie, consolidează. un poem care îndeamnă la gândire, și care te întoarce la recitire tocmai pentru că are un mister anume. deci, hai să privim viața fix în ochi.
mcm

poem interesant, în care două planuri se îmbină ca într-o demonstrație matematică, aproape ermetică. Mi-a plăcut.
Raul C.

carmen,
lectura si perceptia poeziilor mele ,îmi sunt mereu binevenite ,caci suntem \"doua \" scoli diferite
deci te citesc de fiecare data foarte \"curioasa\"
raul,
apreciez sinceritatea ta la fiecare trecere pe pagina mea
e firul nostru comun simpatic si mai ales \"ardeleano-brasovean\"!

Aflăm îngemănarea surprinsă delicat între iubire și heruvimi, ca o taină a poetei ce ne învăluie simțurile cu simboluri aptere, cu descrierea ființei salvate prin puterea de-a recunoaște rănile și de-a privi la viață. Văd o reîntoarcere, o stare prezentă în toate lucrurile:
„peste pragul câtorva instincte grăbite” – “animalică”
“risipiți îndârjit și lumește de graba de-a fi” – “cețoasă”
Un poem al unei altfel de spațialități în această ființare poeticească.

iarina,
atractia si contopirea a doua fiinte ,mai ales la început este \"învaluirea \"într-un abur \"heruvim\" ,dragostea fuziune fiind ele vatie ,uitare de sine
ruptura ,(caderea de sus)risipeste aceasta stare de vraja lasându-ne fara \"aripi\"
merci pentru trecerea ta amicala
pe care o apreciez de fiecare data

Imi place mult finalul respira un aer resemnat-trist in alcatuirea originala si inedita a poemului.

ionelia,
ai dreptate finalul este trist,sunt adesea \"contaminata\" de melancolie si de cautarea sentimentelor absolute
desi încerc sa evit excesul melodramatic
merci de trecerea atenta