Poezie
purtată de semne ciudate
1 min lectură·
Mediu
câțiva ani multiscânteietori
sângele susurând melodii universului
fermecat de tăceri și cuvinte
din trup și din suflet
ea privește în sine nu-și mai stăpânește tristețea
pe ecran el și ea se întâlnesc ori se despart
în brațe copilul o-ntreabă:de ce plângi,
te emoționează ?
îl strânge aproape ,aproape să-i fie
doarme,e știrb,tuns școlărește
gura lui mică deschisă ușor respiră căldură
se simte privit
deschide ochii albaștri
și colac peste pupăză-i spune:
lumina mea...
o femeie vede filmele timpului
pe ecran el și ea se-nâlnesc ori se despart
copiii o privesc pe furiș în întunericul sălii
ce-ar putea face ei cu aceste lacrimi ce-i tulbură
mama lor e purtată de semne ciudate,de-un chin
clipesc cu-nțelegere se strâng mai aproape cu teamă
lacrimile,filmul se termină
atenție la ce mai urmează...
075.017
0
