Iakab Cornelia Claudia

nebună la toate ușile sufletului, tânjind după o cheie,
Sperând că nu ne-ai încuiat separat pe veci

le ador pentru acea putere asupra ta daruita lui, pentru acel risc: sper ca stie ce face...e intrebarea vietii mele

vrei sa zici carbune, adica ce nedreptate, eu sa ma fac o turba ceva si un nesimtit sa ma extraga de la sedere linistita si sa ma bage in soba, in timp ce probabil se holbeaza la televizor. nu imi place

nu pot sa fiu fara sa cunosc deoarece eu cornelia sunt o simpla constiinta de sine, restul e altceva mare si tare zau...nu se vede?

viata mea are rochiță de plastic și ochi de lemn
o învăț să vorbească în fiecare zi repetă același cuvînt
mama mama mama mama mama ma ma
musafirii se minunează ce mare s-a făcut
și ce frumos vorbește



în măruntaiele mele s-a aciuat frica
s-a tolănit ca un bărbat de nimic ce stă toată ziua în pat

nu vrea să mai plece
nu vrea să mai plece

și doamne chiar nu mi-e ușor

nu am vrut sa schimb ceva am vrut doar sa vad cum suna si tulbura aceasta ignorare a variantei antitetice....tulbura moartea pentru ca se pierde undeva se rataceste viata...dar cine sta intre si vede? daca viata e raspunsul inseamna ca ea vorbeste despre temerile ei...cum oare a ajuns viata sa se materializeze daca e asa nestiutoare, slaba, capabila sa simta moartea deci sa o inventeze, uite cum m-ai innebunit si am descrescut pana la varsta de doi ani...nu o strig pe mama caci acum stiu : nu stie nimic, e mai vaca decat boul la poarta noua.

mioritic
atata resemnare
ce sens mai are sa centrezi soarele ?
eu nu vreau sa fiu echilibrata cand ma gandesc la moarte
vreau sa fac precum toti dracii la un loc
sa lupt
sa revin
unde iubesc
ca cea mai pacatoasa fiinta plina de nabadai
pasiunea soarelui topind roca

acolo e acasa, liniste, cunoastere, sau poate un haos urit negru, o intunecime a intentiilor, o neputinta ce deformeaza sufletul si dupa ce a plecat in lumeeee

vrei un meteorit in oceanul Indian? vineeeee

ajuns in virful dealului e cel ce vede adevarul lui. vreau sa verific ce a vazut poetul e doar prin ochii sai, neinfluentat sau prinsi in mituri. altfel eu nu deschid poarta mea din cerul meu...

dă doamne să arzi să arzi


daca e nevoie de domnul pesemne lemnele acelea nu sunt prea uscate...la inghet nu mai e nevoie de ajutor...e clar...
si mie ce-mi iese la afacere...de ce sa ma aprind ca un bec in intunericul protector al eternului feminin?

Totusi mi-se pare putin rigid acest limbaj al tau, foarte asemanator cu scriitura scenariilor de film, se pierde locul destinat trairilor cititorului, acele spatii in care se acumuleaza sentimentele personajelor. E si acesta un stil, dar pe mine nu ma incinta.

a mai trecut un an in slujba propriei naturi, sper sa ai o simbrie la fel de maaareee ca a mea...multumesc pentru schimbul de experienta in formula poetica.

citat din adrian dorie:
``Adevărul nu fusese obținut… iar singura explicație logică pentru eșec nu putea consta decât în… inocența celui anchetat``
adica daca nu intelegi ce spune careva il vezi un naiv? un naiv care incearca cuvintele? gol e acolo unde nu vezi nimic, dar e : o vinovatie inocenta, adica nimic ...nimc dar e ...un a fi care doar pronunta si face.

Da, visez cu ochii deschisi, cu mare oftica...umorul ma ajuta sa gandesc inainte sa actionez...deci mai putin razboi, mai multa strategie...oftica nu pot sa o indrept asupra mea deoarece ma iubesc si am nevoie de mine...ori te-am sfatuit ori m-am vaicarit, nu stiu sigur ce am facut, poate de aici confuzia...e ciudat cum un umorist ma face sa plang.

daca nu luai ata in serios vorba aceea: ori religie ori nimic, daca nu luai atat in serios existenta raului, nu ma bagam sa te lamuresc dupa crezul meu, inventat de mine ca asa vreau eu sa fie.
vreau ca selectia sa fie importanta la nivel de individ ca structura genetica, vreau ca anumite gene, intr-un timp posibil de secole, sa se slabeasca, disparand anumite caracteristici de comportament si reactie la un suflet ca al meu. in acest caz de ceva se sfarama exista posibilitatea sa nu mai ramana nimic acolo unde partea vizata predomina, asa ca un anumit tip de adn nu merge mai departe decat daca e capabil sa inregistreze alte date, adica sa se adapteze sau pa si pusii.
asa vreau eu, a putea e altceva.
mie nu poate nimeni sa-mi impuna felul lui de a vedea binele si raul, nici srategii de lupta, pt va nu exista altcineva in locul meu si nu munceste altcineva in propria mea natura.
eu zic ca orice natura, chiar mai priapic dezvoltata are o directie de dezvoltare neimpusa de nimeni, poate refulata, de aici decurgand si un destin anume.
primul adn caruia ii judec caracteristicile din punct de vedere sufletesc, e al meu. insa pe mine ma iubesc deoarece sunt cea mai potrivita materie pe care o putem alege.
cu asemenea adevaruri, cel putin pt mine, vazand si diferenta de celelalte conceptii mai mult sau mai putin religioase, eu zic : greu la deal cu umorul mic.

6. Să nu ucizi

Porunca asta nu puteam
Să o respect, căci am un viciu,
De-aceea toată viața am
Omorât adevarul la serviciu

8. Să nu furi

Știe pământul și văzduhul
C-am fost numit bogat cu duhul
De-atuncea sunt haiduc dibaci -
De la mine dau la săraci.


7. Să nu fii desfrânat

Un bebe, după ce-ai zămislitit
Te-a întrebat:
- Esti fericit?
- Eu niciodată-n viața mea
N-am fost așa robust - să prea...

6. Să nu ucizi

Porunca asta nu puteam
Să o respect, căci am un viciu,
De-aceea toată viața am
mancat bine si la serviciu


10. Să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tau

Nu putea ca să îmi scape
O vorba așa frumoasă.
planeta ce vezi e foarte aproape -
dar sunt bunuri din alta casă.

``pesemne încă nu am descoperit ce ascunde visul. așa cum nu am descoperit ce ascunde trupul meu de femeie. ce suflet. ce spirit. ``
imi pui cuvintele in minte si le primesc cu multumire.
e greu de cunoscut un vis mult prea prezent in spatiul colectiv, mult prea multe variante, unele il transforma in cosmar de idei, altele pur si simplu nu te lasa sa cunosti sau sa nu te abati de la unica si personala ta varianta.
e greu sa cuceresti lumea fara un motiv sau pentru altii. putin simt si stiu ca ei nici nu exista, doar fac parte din masele miscate de fluvii.
deviez
imi place cum ti-se simte vocea, iti vad ochiul deschis, cercetator, uniforma de agent de circulatie, poate voi invata sa citesc asa cum trebuie.
nu am inteles calugarii indoliati, pentru mine reprezinta fuga in directia opusa, mie imi plac fluviile, oceanele, sa ridic valuri prin propriile puteri, prin propriul a fi, doar pentru mine.

asta sigur e cu suparare
sa faci o confuzie asa maRE
drumul l-ai inversat
nu domnul te cheama-n sat

am citit, am privit si am gandit: ce ciudat isi vede omul acesta propriul spirit cu care isi imparte sufletul...
dar aceasta e doar o varianta de traducere
cel ce imparte e obosit, ii e greu oare intre atatea zboruri, atata libertate fara indicatoare de directie?
inseamna ca ai exprimat poetic incercarea de a-ti echilibra existenta