cîntece de legănat moartea

super prima strofa, imi place cum ai grija de moartea ta pt ca de altfel traieste in tine de cand te-ai nascut.idem strofa 5:uneori imi vine sa o iau in brate sa o curat de crengi.
mcm

Carmen, multumesc, partea a cincea mi se pare si mie cea mai puternica.

omul asta e genial, gaseste chestii. si nu e agresiv cu cititorul, nu-i scoate ochii. ii spune o poveste care, din capul locului, este cu totul si cu totul altceva decit credea el ca ar putea auzi.

incepusem sa amortesc citind in continuare despre moarte si familie, insa acest tecst are o frumusete anume, mi-a dat ghes sa las acest semn si sa zic cu traie da imi place.


e o duiosie in poemul asta cum mai rar se gaseste pe sait, probabil ca atmosfera de afara rezoneaza in mine cu aceasta clipa de aduceri aminte si de probleme pe care vrem nu vrem trebuie sa le intampinam si sa trecem peste.

felicitari emi

catalin, nu stiu cit sunt de genial, insa as putea sa-ti spun ca toate astea costa scump la nivel de simtire. Multumesc.

Leonard, eu numesc tandretea asta tandrete de doliu. Ma bucur ca ai rezonat.

viata mea are rochiță de plastic și ochi de lemn
o învăț să vorbească în fiecare zi repetă același cuvînt
mama mama mama mama mama ma ma
musafirii se minunează ce mare s-a făcut
și ce frumos vorbește



în măruntaiele mele s-a aciuat frica
s-a tolănit ca un bărbat de nimic ce stă toată ziua în pat

nu vrea să mai plece
nu vrea să mai plece

și doamne chiar nu mi-e ușor

nu am vrut sa schimb ceva am vrut doar sa vad cum suna si tulbura aceasta ignorare a variantei antitetice....tulbura moartea pentru ca se pierde undeva se rataceste viata...dar cine sta intre si vede? daca viata e raspunsul inseamna ca ea vorbeste despre temerile ei...cum oare a ajuns viata sa se materializeze daca e asa nestiutoare, slaba, capabila sa simta moartea deci sa o inventeze, uite cum m-ai innebunit si am descrescut pana la varsta de doi ani...nu o strig pe mama caci acum stiu : nu stie nimic, e mai vaca decat boul la poarta noua.

Moartea e si ea un fel de viata, depinde cu ce ochi privesti. Multumesc.

ai dreptate, eu simt moartea ca pe viata care nu mai asculta de vointa mea. daca nu m-as infuria as lesina de durere si stres.

aprecierea la alta poezie - pentru ca pe asta sunt convinsa ca am citit-o si commul era lung -
semn: legatura cu un dincolo pe cit de dureros pe atit de viu si poetic, din durerile ce se adapa cu succes din viata ta de zi cu zi tu legi o prietenie si o legeni in versuri, mi se pare reusita si forma in care ai abordat descrierea - o durere ce isi pierde din putere , sper