Partaj

Titlu capcană, Partaj, ceva de speriat.
Dar primul vers, \"împărțind marea cu tine\" e divin, și tot textul plus imaginea cu o față umană, o mască și albastrul copleșitor, îmi dau certitudinea că aici e artă adevărată. Felicitări pentru gluma cu partajul, tama

Mulțumesc, mă bucur. Da, cuvântul acela dur, \"partaj\", e un fel de ironie ce încearcă să fie salvată de text. Ironia stă întotdeauna la graniță de sens. \"Împărțind\" înseamnă și \"tăind separat\", dar și \"având împreună\". Mulțumesc, aproape nimeni până acum nu a sesizat vreodată acest tip de bi-valență a multor sensuri din poezia mea, care mie-mi sunt delicatese. Chiar încântat.

Da, încă o dezvăluire: am un pescăruș în gât... ia uitați-vă bine. Știți cum e să ai o pasăre sub bărbie, nu?

măștii în oglindă (adulmecându-se)... și peste tot, Privitorul albăstrind...

Ioana, măștile ne salvează.

am citit, am privit si am gandit: ce ciudat isi vede omul acesta propriul spirit cu care isi imparte sufletul...
dar aceasta e doar o varianta de traducere
cel ce imparte e obosit, ii e greu oare intre atatea zboruri, atata libertate fara indicatoare de directie?
inseamna ca ai exprimat poetic incercarea de a-ti echilibra existenta

Cornelia, ce cauți acolo? Acolo nu intră nimeni!

acolo e acasa, liniste, cunoastere, sau poate un haos urit negru, o intunecime a intentiilor, o neputinta ce deformeaza sufletul si dupa ce a plecat in lumeeee